*Clubul poetilor desculti* au facut ieri un off-line langa bustul lui Eminescu, pe Aleea Clasicilor. Au fost cativa poeti, n-am auzit pe nimeni, am intarziat si am plecat dupa ce am recitat si eu cateva versuri.
Am citit rap langa bustu lui Eminescu. Asta a atras atentia catorva tovarasi de la Institutul Sportiv (din vorbele lor), cu care am tras o fuga pana la un stadion si am petrecut putin timp impreuna. Poezia are putere, atunci cand oamenii o simt. Am observat ca ceea ce fac eu place mai mult maselor proletare decat micilor burghezi de pe la cenacluri si edituri. Poate acesti oameni simpli si sunt cititorii mei, acei oameni obositi de muci si mofturi si care vor sa vada un poet simplu, la fel ca ei. Un poet sincer si fara elanul poetic si mister cacatlacur.
Apropo, se va lansa o carte la Biblioteca Ghibu in care au aparut si vreo 20 de poezii de-ale mele, unele chiar destul de bune (as adauga fara sa ma laud).
Am avut eu un vers acolo:
filmeaza-ma si baga-ma pe youtube/sa comenteze c-am venit sa citesc rupt.
Dupa ce am scris Manifestul unui artist cacat la cur, in care am explicat atitudinea pe care o am vizavi de patria mea si planurle ei artistice, azi am aflat ca a murit poetul Eugen Cioclea. Interesant cat fum se va face pe seama acestei morti nefericite?
Pe Dumitru Matcovshi, la moartea lui, l-au pupat in cur vreo doua zile toata lumea, desi, la drept vorbind, era un poet mult mai prost decat Cioclea. Pur si simplu era in relatii bune cu Vlazii, iar Cioclea era in aceleasi relatii cu paharul. Acum sunt sigur ca toata „lumea buna” va exploda si pe la scoala vor fi obligati copii sa recite cate un vers din Eugen Cioclea, il vor numi cel mai trist poet si cel mai sarac poet, il vor cinsti la cenacle si-l vor petrece cu fast.
Stiti de ce consider SUA cea mai destepta tara din lume? Pentru ca, desi este un tara relativ tanara, a putut sa-si culltive artistii. Daca au descoperit unul l-au facut superstar, de aia au cele mai multe premii Nobel si tot felul de descoperiri. Tot ce au americanii sunt, de fapt, emigrantii. Cei care in tara lor au fost ignorati, au plecat in SUA si acolo tara asta i-a primit si i-a crescut. Franta, dar mai ales Parisul, au cunoscut la fel multi artisti, dar asta e un pic altceva. Despre Parisul secolului XX voi vorbi altadata. Acum revin la Cioclea.
Noi nu avem nevoie de artisti vii, am simtit asta si pe pielea mea. Nu ma refer la cetatenii de rand, nu confundati lucrurile, oamenii de rand au nevoie de arta. Au, au avut si vor avea nevoie de arta. De poezie mai ales. De arta nu are nevoie statul, adica pederastii si marlanii de la conducere, care nu gasesc de cuviinta sa promoveze arta. De arta nu au nevoie popii si bussinesmanii moldoveni, de arta nu au nevoie doar acei care nu vor ca noi sa gandim. Nu-mi spuneti ca arta e pentru artisti si pentru oameni alesi ca va trimit in pula si din respect pentru arta, va demonstrez ca nu aveti dreptate.
Minciuna asta cu arta pentru cei alesi au inventat-o burghezia si hipstereala de pe vremuri, ca sa se simta mai speciali si ca sa-i poata controla pe oameni. Arta naste intrebari, iar intrebarile duc la revolutie. Poezia lui Cioclea punea intrebari.
Chiar si cei tineri merg si se lanseaza in Romania, iar aici ii stiu cateva zeci de oameni. De ce? Nu pentru ca moldoveanul n-are nevoie de arta, ci pentru ca arta asta nu ajunge la el. Poetii nostri citesc in biblioteci, la care se invita unul pe altul, la ore la care oamenii din afara artei sunt inca la servici sau stau si se ascund prin colturi, ca sa nu-i vada nimeni. Cioclea citea in bodegi. La fel cum faceau si alti mari poeti.
Eu am citit intr-un maxi-taxi, am citit in strada, am citit pe acoperisuri, am citit pe iarba, am citit oriunde m-au rugat si va pot spune ca oamenii au nevoie de asta. Nu pot explica nici ei de ce au aceasta nevoie, dar sigur o au. Am citit poezii pentru gopi si am devenit cei mai buni prieteni, asa ca nu-mi spuneti mie de arta pentru artisti. Cunosc artisti care-s niste pizde murate mult in defavoarea acelei, asa-zise, badle de la caminele Instututului Sportiv.
Acum hai sa scriem despre Eugen Cioclea, care a murit de foame cu toate textele lui bune in sertare, despre Eugen Cioclea care a fost considerat un alcoolic de catre marea conducere a Uniunii Scriitorilor si a fost evitat pe cat posibil. Acei din Uniune sunt niste scriitori mult sub nivelul lui Cioclea, daca e sa fim sinceri. doar ca nimeni n-are nevoie de sinceritate, nu?
Nu vreau sa-l transform in victima pe Cioclea, a fost si el destul de slab. Mai slab decat paharul si alte vicii. N-a putut sa-si revina, sa prinda valul dupa ce l-a pierdut. Asta se intampla cu foarte multi din generatia lui, pentru ca acei tineri care vin isi cam baga pula in principiile alea de Don Quijote. Iar morile de vant sunt intodeauna mai puternice, asa ca unica conditie ar fi sa nu mai lupti cu ele si sa te muti de langa mori.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i ierte pe toti smecherii care-l vor pupa-n cur acum.
Parazitul Proletar 