Litotă (video) #poezile

LITÓTĂ, litote, s. f. Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult. – Din fr. litote.

cel mai complicat e să găsești o echipă, să-i convingi că ceea ce vrei să faci merită și să-nerci să-i motivezi după. am încercat să fac asta și vreau să cred că mi-a reușit. ideea i-a molipsit, acum vreau să cred că o să pot și să-i motivez cumva.

nu-i prea mare nevoie de poezie în lumea asta și-n epoca satirelor și videoblogging-ului și-mi spuneau că e o nișă prea îngustă atunci când vorbisem cu cineva că am o idee de proiect de video performance-uri poetice, dar am zis să încerc. împreună cu Sașa Semper. am zis să riscăm și azi vă fac cunoștință cu prima noastră colaborare. depinde doar de voi dacă vor mai fi, vreau să cred că ne veți ierta micile gafe și veți înțelege că e un început, deși timid, dar este. cândva văzusem niște video cu Augustina Șiman care nu-mi plăcuse, dar care mi-au dat o idee și am încercat să o simplific, să-i bag nerv și să merg pe alt vibe, unul care lipsește în poezia de azi, așa mi se pare mie și iertată fie-mi opinia.

am văzut care sunt punctele slabe și vom lucra să le evităm pe viitor și poate am noroc să găsesc și vreun sponsor care ne-ar ajuta să acoperim arenda tehnică și cheltuielile de producție, dar asta mai târziu, dacă n-ajungem să cedăm presiunii și dacă, sper eu, avem noroc să trecem prutul.

mi-ar plăcea să fac ce-mi place și să pot și schimba & motiva altă lume să o facă. de aia, după lungi bătăi de cap și zile fără job, am decis să risc cu poezia. eu nu scriu, eu așa trăiesc.

pentru acest prim video vreau din suflet să le mulțumesc lui Sașa Semper pentru regie și suport tehnic, cameră și montaj, lui Max Cebanenco pentru ochiul din spatele camerei, studioului de producție CIO Film și în special lui Sergiu Ciorescu că a binevoit să ne ajute cu tehnica gratis, mulțumesc Piort Alii și Cristina Miron pentru că m-au lăsat să filmez în casa de creație și au acceptat să mă lase să-mi fac de cap acolo, lui Alex Dobrunov și Stella Mardari că m-au ajutat să nu uit textul și au avut grijă să imortalizeze momentul și desigur muzei fără de care n-ar fi fost nici textul și nici ideea, adică omului drag mie Anastasia Creciun (Karla Karl). nu tot ce zice poetul e adevăr pur, mai e adaos să meargă la poezie, așa că fiți pe pace totul dincolo de ușa aia merge strună. ei nu chiar strună, dar merge. ideea, textul și vocea îmi aparține și probabil știți că poeții își citesc prost poeziile așa că iertare.

e un început timid și restul vor fi mai cu vâlvă și curaj, promit, asta dacă o să ne fiți aproape și o să ne suportați și distribuiți cum vă este mai pe suflet, dar să știți că vă voi fi recunoscător pentru efort.

am decis să numim proiectul *#poezile*.  pare a fi o greșeală și asta am și vrut, oricum e vorba de un poet proletar și cu aspirații spre acele zile care îl vor scoate din glod și ne vor face poeziile great again. zi-le și lor despre asta, te rog. mai e și cheia aia cu: vezi ce-ți dă la căutare pe facebook și instagram și n-a dat nimic. așa că să ne fie de bine.

este un proiect susținut de mic-ul psih, balade bolnave și parazitul proletar și sper că va fi și de voi. scuze dacă textul atinge pe cineva și că a ieșit așa lung, tocmai 13:13 într-o dată de 13. răbdare și înțelegere, restul vor fi mai scurte.

fii alături, fii aproape, susține produsul autohton și pace. mai jos e atașat video, vizionare plăcută și nu uita să-i faci un share dacă ține până la final atenția ta, prietene.

Reclame
Standard

pentru tata

Tata nu-i.

Mi-a luat puțin să mă adun.

După o pauză care a durat atâta, moment în care pregăteam un text despre Ștefan cel Mare și Sfânt (text care va apărea neapărat, dar Ștefan poate să mai aștepte) tata a murit. A stat la pat 3 luni fără să mănânce nimic.

E uimitoare capacitatea omului de a privi în depărtare lăsând să-i treacă cu vederea ce-i stă sub nas. Însă viitorul e nimic fără prezent, la fel și prezentul fără trecut. E un lanț. O lecție. Poate d-aia se zice că *dragostea-i la un pas de tine, iar tu o cauți la o leghe* sau că *fericirea-i la prima ușă, în dreapta*.  Numai că noi căutăm aiurea, căutăm de dragul căutatului, întrebăm de dragul întrebării, iubim în vorbe nu în fapte. Iubim…

Pe 15 februarie, ziua în care, zic sătenii, Iisus s-a ridicat la cer, tata și-a dat duhul. A fost o bătălie de 3 luni.  Pe 5 februarie făcuse 60. A fost un om onest, loial și econom.  Când l-am văzut ultima oară, slăbise cam 35kg, i-au rămas doar ochii albaștri senini și palmele butucănoase cu degetele scurte și groase. În rest erau câteva kg de oase într-un sac de piele. Tata a fost…

A fost. Este. Va fi.

11 ani în 3 pușcării. 2 aici și una în Ucraina. Frate geamăn. Unicul băiat într-o familie cu 7 copii. Cu tată sever și mamă vitrigă. Educat de fete. Crescut în internat. Hoț de cai. În tinerețe rebel. O dată a spart vitrinele magazinelor de stat și și-a ars actele. Nu voia să fie cetățeanul URSS. Făcea alișverișuri cu evrei în Odesa. Păr negru, barbă roșcată, ochi albaștri, sportiv. Într-o dimineață s-a hotărât să lase fumatul și n-a mai fumat niciodată timp de 30 ani.

După ce s-a dus cu mama la părinții lui și bunelul Vasile (pe care nu l-am văzut niciodată) nu i-a sprijinit alegerea, s-a supărat și n-a mai intrat în satul ăla niciodată, nici la întomrântarea mamei vitrige, nici la moartea tatălui, nici când au împărțit gospodăria, niciodată. L-a ofensat că nu i-au respectat alegerea. Era un om de cuvânt și foarte principial. Uneori prea de tot. Voiam să mergem la vară să văd satul unde a copilărit, Jora de Jos, dar se pare că voi merge singur deja.

S-a intersectat în diverse circumstanțe cu Silviu Silvian-Fusu, Dumitru Fusu, Igor Dodon, Gheorghe Țopa, Pavel Bechet, Gheorghe Urschi, bandiți celebri în anii 91-97, etc. Picta, era un jucător excepțional de șah (lucru pe care nu l-am învățat și-l regret enorm), juca șah atât de bine că-i lăsa mască pe toți moșnegii ex-campioni pe care-i întâlnea. A ridicat casa de la prima piatră până la ultimul cui cu mama îndoi, fără sponsori generali și salarii motivante. Îi plăcea vinul roșu de casă și mititeii la grătar.

Nu pot spune c-am fost cei mai buni prieteni, fiind un copil bolnăvicios am stat mai mult cu mama, în copilărie chiar mă temeam de tata, deși m-a lovit o singură dată în 30 ani, îmi era frică de privirea lui.

Am început să lucrez la 14 ani cu el. Lucru care mi-a cam deranjat spatele și m-a lăsat cu câteva probleme cu care lupt încă, dar îl înțeleg, voia să facă bărbat din mine și i-a reușit. Mi-ar lua mult să vă povestesc despre el, dar nimeni nu face așa tip de ode pe blog, pentru că nimeni nu le face share și un blog fără share moare, totuși am simțit nevoia să-i dedic un text.

N-a fost un om credincios, la drept vorbind nu iubea 3 categorii de oameni: medicii, polițiștii și preoții. Nu știu de ce dar nu i-a iubit niciodată. Însă în ultimele luni, după ce slăbise și-și lăsase barbă, arăta ca unul din sfinții ăia pe care-i vezi pe iconițe în magazinele bisericești. Și-a dat duhul în seara în care a venit preotul Maxim să-i citească. Timp de trei luni cât a stat la pat n-a făcut murdărie și n-a lăsat nici un miros, lucru într-adevăr uimitor, nu știu ce relație aveți voi cu treburile duhovnicești, dar când vezi un om care n-a crezut niciodată cum începe să-și cumpere iconițe, lumânări, să se roage și să se lumineze la față, începi să te uiți altfel la chestiile astea.

Am învățat de la el să-mi fac munca bine, să fiu sincer și corect, să-mi respect poziția și să-i iert pe cei care atacă.

Nimeni din ăia pentru care a robit toată viața, lucrând la florării în tot iadul ăla și stând în genunchi o viață, n-a venit să-l sprijine. I-au adus doi din ei niște flori la înmormântare și cam atât. A fost alături din prieteni doar unul, niște rude și noi, familia. Am văzut încă o dată cu ochii mei adevărul ăla cu: după moartea ta nu vor avea nevoie de tine decât ăștia din serviciile funerare.

Niciodată nu m-am gândit că va fi atât de greu să scriu un text despre un om la care țin atâta. Dacă rămâneam la textul cu Ștefan cel Mare (cu tot respectul pentru el) scriam deja 3.

Voiam să vă povestesc niște pățanii din copilărie, dar nu voi face nici asta. E ceva care parcă mă oprește. Tot ce-mi doresc e să-l pomenim și să mă ierte pentru tot. Eu l-am iertat. N-a fost nici pe departe un sfânt și un idol, dar inevitabil a fost un OM cu litere mari. Și dacă nu era el, nu eram eu.

Știu că a fost mândru de mine și se uita la prime în fiecare dimineață, apoi mă asculta la radio, știa toate publicitățile în care m-am filmat, întreba de mama fără să-mi spună mie despre toate spectacolele mele, la care n-a fost niciodată, pentru că nu-i plăcea aglomerația. De fapt mi-a zis o dată că cei mai frumoși ani, înafară de clipele când a devenit tată și n-a prea înțeles că deja s-a terminat burlăcia, au fost în pușcărie. Făcea minuni la împletit, țesut, cusut, etc., în copilărie aveam tot din lână, ciorapi, căciulă, pulovăr, pantaloni, toate făcute de tata.

Am plâns 3 zile…

Deși avea dureri insuportabile obișnuia să facă glume despre boala lui. Uimitor cu câtă demnitate i-a ținut piept.

Vă las aici un scurt video să-l cunoașteți.

Mulțumesc pentru tot tată și Pace sufletului tău.

(după pauza asta de câteva luni se pare că voi reveni la scris, dacă mai e cineva pe aici care m-ar citi)

 

Standard

scrisoare înapoi. ce mi-aș spune mie la 18.

era o temă populară pe net, diverși artiști și personalități publice își trimiteau sieși scrisori sau copiilor scrisori deschise, la modu: ce-aș face dacă aș reveni atunci cu mintea de acum. m-am gândit să fac și eu asta, nu c-aș fi tare mare perosoană publică, dar mi se pare curios exercițiul. deci câteva puncte.

  1. o bună parte din ăștia care-ți sunt acum prieteni se vor face nevăzuți. femeile, banii, studiille, țări străine, drogurile, interese, toate astea vor fi, ca un gard de sticlă, între voi. nu te arunca cu *suntem prieteni* prea ușor. îți spun un secret: prietenie nu există în societatea modernă. cunoștințe, interese, munci comune. dacă oamenii vor avea de ales între tine și ce-i mai important pentru ei (bani, carieră, familie), alegerea e clară, și nu în favoarea ta. exact așa vei face și tu.
  2. cea mai mare minciună care o trăiești acum e: mai am timp! nu mai ai timp, fă ce trebuie să faci, câștigă, rupe, nu lenevi. te vei trezi la 30 fără nimic din pricina că n-ai prins calul de hățuri acum. dacă ai posibilitatea să faci bani, fă-i. în timp, rebeliunea și underground-ul, cu toate efectele lui vizuale, vor deveni niște glume proaste pe care le repetă aiurea când n-au despre ce vorbi foștii colegi de trupă, sau echipă. artă de dragul artei poți face și nițel mai sătul, faza cu: trebuie să fii flămând pentru a crea, a murit în parisul anilor 20-30.
  3. fii mai gentil cu femeile. vei întâlni prima iubire, pe care o vei dezamăgi peste ceva vreme, nu fi bădăran și fă-o frumos. fii mai atent și mai diplomat cu femeile. e ok să fii puțin ipocrit cu ele. femeile spun că vor doar adevărul, dar, în esență, ele n-au nevoie deloc de el, ele au nevoie de atenție, grijă și sex. vei cunoaște femei frumoase, unele te vor călca în picioare, pe altele le vei călca tu, dar niciodată să n-o faci pe victima, toate-s din pricina ta, în cea mai mare parte a părților.
  4.  nu fi grăbit. graba strică treaba, și-n cazul tău anume așa e. vei scoate texte fără să le redactezi, spectacole fără să le pregătești, vei arunca idei aiurea la beții pe care le vor face alții și alții vor ajunge în timp foarte populari folosind ideile tale, deși niciodată nimeni nu va recunoaște că le are de la tine. fii sincer, ăsta e atuul tău, dar nu le spune niciodată, sub nici o formă, tot ce gândești oamenilor. nimeni nu va ezita să se folosească de tine, dacă va fi cazul. știu că în cărți scrie că omul poate fi bun, înțelepciune, sfințenie, blabla, toate astea sunt adevărate și chiar există, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fii mai selectiv, selectiv în toate. fii mai atent la ce spui și ce ți se spune.
  5. investește mai mult în muzică și trupa ta. ai să ai ocazia să rupi topurile și vei rata ocazia din pricina câtorva decizii proaste. în general vei face foarte multe decizii proaste și asta te va costa foarte scump, mai scump decât poți crede acum.
  6. vei cunoaște câțiva oameni foarte importanți, adevărați șamani care te vor ghida, fii mai atent și lasă aroganța când ești lângă ei. învață de la oameni. de regulă adevărații tăi profesori nu sunt în clădirile alea numite instituții de învîțământ, ei sunt în apartamentul de vizavi, în troleu, la evenimente pe scaunul din spate, în clasa paralelă. omul care-ți poate schimba viața e întotdeauna foarte aproape, trebuie doar să-l primești și el va veni aproape. neapărat.
  7. nu împrumuta sume mari și cărțile la care ții, nu se vor mai întoarce la tine niciodată.
  8. pune bani la ciorap și adună-i pentru a-i putea investi. nu cheltui aiurea banii, vei avea mare nevoie de ei. dacă pui câte 10 lei minim zilnic la ciorap vei ajunge în câțiva ani să ai bani pentru a-ți face măcar și un studio, orice.
  9. dacă ai ocazia să pleci din țară, fă-o. nimic nu se va schimba în moldova, nici acum, nici peste 10 ani. poți reveni oricând, dar dacă ai ocazia să pleci, pleacă. moldova e o mlaștină și va fi așa și peste 50 de ani. revin-o realizat, dacă tot simți că inima te cheamă înapoi. o să-ți pară rău că n-ai plecat când aveai ocazia, la fel cum o să-ți pară rău că n-ai făcut pașaportul român și permisul auto. fă-le cât mai repede.
  10. vei avea succese, dar vei rămâne prea nișat pentru a putea trăi din asta. te vor aplauda, te vor pupa în frunte și te vor lăuda, dar asta pe maxim câteva ore, apoi te vor uita, nu te hrăni cu asta. or fă-o pe placul lor, or nu te plânge pe ei că nu te înțeleg.
  11. vor fi câteva femei care te vor iubi mult. foarte mult. încearcă să rămâi în relații bune cu ele, de unele vei mai avea nevoie.
  12. citește cărți utile, despre drept, economie, psihologie, istorie, statistică, metafizică, IT, etc. cultura generală depinde în mare de tipul ăsta de manuale, nu neapărat de tonele de beletristică, mai ales contemporană. deși nu nega și beletristica, dar nu uita că asta-i doar ca o distracție. privește filme bune după regizori dacă n-ai timp de lectură. măcar un film pe zi, sau câteva pagini. neapărat fă asta.
  13. vor fi mulți care-ți vor da sfaturi, unii chiar te vor umple de ranchiună, vor veni cu păreri și critică despre ceea ce faci tu, vei fi privit ca un diletant în arta ta, tu nu te orpi, du-ți crucea pe aceeași linie, unii din cei care azi te cred un penibil vor fura citate din tine peste ani.
  14. să nu te lași de teatru, ți-ai face un viitor în domeniu dacă n-ai să-l lași. greșeala va fi că vei lăsa teatrul pe câțiva ani și-ți va fi foarte greu să revii.
  15. vei avea probleme cu memoria și asta-ți va juca fieste, mai ales la concertele rap, fă exerciții de memorie de pe acum.

aici sunt doar câteva. ar mai fi multe de spus, dar vei ajunge să n-ai net decât la job și la job nu poți sta prea mult la calculator, nici măcar să-ți redactezi prea bine textul.

pace ție.

Standard

o scrisoare deschisă președintelui tuturor

n-o să vă spun *domnule*, am doar un *domn* și el e peste toate astea, nu vreau să-i profanez numele cu blablabla domnule blablabla. nici *tovarășe*, pentru că nu suntem *tovarăși*, eu nu vă cunosc personal și nici n-am o dorință arzătoare s-o fac. bănuiesc că sunteți un tip de treabă și un familist dincolo de ecrane și spectacol, bănuiesc, dar bănuiala e deja un soi de minciună subiectivă. taică-meu, care v-a cunoscut în tinerețe, când încă n-au venit millioanele la d-voastră, spune că erați un tip modest și unul din puținii care-i lăsa bacșiș mai bunișor când își lua mașina din parcare. probabil ați înțeles, tata lucra paznic într-o parcare la ministerul la care lucrați atunci. toți încep de la ceva, majoritatea de jos și nu-i deloc damnabil faptul că cineva răzbate. eu admir oamenii care pot să facă ce nu pot eu, e o calitate câștigată în timp.

nu prea știu cum să mă adresez și vă voi spune simplu pe nume, cu permisiunea d-voastră (ați spus că sunteți președintele tuturor, nu?) Igor Nicolaievici Dodon. o să fiu cu dumneata cât se poate de sincer, îmi permit luxul, într-o lume în care se dă voie să-ți exprimi ideile pe un blog, să-mi folosesc dreptul ăsta.

cred că dumneata ești un om într-adevăr cult, și sunt sigur că ești un om interesant, dar dumneata nu ești conducător și mi-e un pic jenă și scârbă să-ți spun asta, ceea ce și singur știi, dumneata nu ești tipul ăla machiavelic care s-ar lupta cu un creier ca Vlad Plahotniuc, sau cum era la comuniști, de unde ați fugit, Mark Tkaciuc, de V.V. Putin tac, ăsta te face talpă la papucul lui oricând are chef mușchiul lui. de aici deduc că ești o marionetă care, după lungi momente de umilință, a ajuns la robinet și dă-i….

dumneata, născut între rromi, n-ai fugit prea departe de modul ăla de viață în care te dai în vând după tot ce strălucește, bănuiesc că ai avut o copilărie cu diverse, dar trebuie să recunosc că pari un nene frustrat și n-ai fost chiar cel mai frumos bărbat din echipă, d-aia trebuia să cucerești femeile cu altceva, cum ar fi cariera și banii, iar prietenii nu s-au dat în vânt după dumneata, d-aia a trebuit să înveți bine ca să dai de copiat și să faci bani ca să le pui de băut, să-i poți și tu lua cu ceva. zic asta din bănuiala mea că de când ai ajuns președinte ai cheltuit câteva zeci de millioane din banii noștri și n-ai făcut absolut nimic, nici pentru cei care te-au votat, nici pentru cei care nu. o să fiu sincer ș-am să-ți spun că istoria a mai cunoscut așa domnitori și despre ei în cărți nu scrie, foarte curând vom uita definitiv de dumneata, pot anticipa și spune că-n maxim 5-7 ani cariera dumitale se va termina și vei ajunge, alături de ghimpu, filat, etc., uitat în analele istoriei. mai bine de jumătate din cei care te-au ales vor muri în iarna asta, de foame, de frig, de sete, de bătrânețe, de comă alcoolică. iar cei care nu se vor dezamăgi și nu pentru că media gmg îți vrea răul, nu, nu media e de vină ci tocmai lăcomia și prostia dumitale.

ai vrut să fii președinte, ți-ai trădat toți partenerii pentru asta, te-ai înconjurat de eventuali trădători, te-ai milogit pe lângă Vlad, ca să ce? să cheltui banii noștri și să te dai mare la Condrița? unde-s promisiunile alea? socialismul ăsta e tocmai asta, niște proletari care au ajuns în castel ș-au început să calce în picioare picturile de pe pereți cu cizmele-n glod. că n-ai dumneata vână de nobil și conducător, mai degrabă de paharnic. nu lua asta cu rău, spun ce văd. înafară de bârfe, șantaj, milogeală și mofturi de sărac, n-ai arătat alte calități, bănuiesc că banii te-au orbit și ușor pierzi și ce mai aveai omenesc acolo. ești pescar și vânător și vrei să fii ca Putin din răsputeri, dar nu te poți dumneata, Igor, compara cu el, încetează. ăla are o țară cât 300 moldove, lasă ponturile de sărăntoc, fii mai umil nițel. și toată prostia asta cu limba de stat, toată aberația asta în sec. XXI, ce mai contează ce dialect vorbește omul, a?

știm ambii că problema nu se pune între pro-rusia și pro-ue, copii dumitale vor fi dați la cele mai bune școli din ue, nimeni nu-și dă copii la studii în rusia, vacanțele cu soția și familia tot în ue le faceți și invetițiile tot în ue vor fi. treaba cu pro-rusia e pentru prostime, trebuia cineva să fure target grupul ăsta de gasterbaiteri și bunicuțe alde hrenova, dar era odnoklasniki se va termina Igor Nicolaievici, dumneata poate nu simți, dar vine era Istagram și aici nu prea ai șanse.  și treab asta cu super-ortodoxul Dodon e tot o minciună și o știm ambii, e un spectacol de ochii lumii, un om cult nu se laudă cu faptul că pupă icoane și mâini pe la preoți. e de ochii lumii și pentru PR și ambii știm asta foarte bine. poate prostimea încă nu, dar o va afla. nu se poate să cheltui millioane din cazna și să nu se-ntoarcă asta înapoi, e ca un bumerang, v-o spun eu dacă încă dulăul dumitale Ion nu ți-a șoptit-o.

curând, când vei cheltui mai mult decât a fost furat din cazna, lucrurile o vor lua razna, pot anticipa asta, și atunci nu te salva nici un monolog glorios despre victoria comunismului. și nici șantajele, dumneata nu ești Vlad să ne sperii, ești prea laș pentru așa ceva.

sunt dispus să cred că sunteți pus de formă în postul ăsta și vă distrați cât e de distrat, dar de ce să nu demonstrați un pic de demnitate, dincolo de moaca dumneavoastră deloc simpatică? până azi n-am văzut nimic util pentru țară, nimic important, n-ai dumneata așa ambiție să faci ceva important în viața asta dincolo de steaguri roșii și muci prin conferințe? oare inima dumitale de bărbat n-are așa o calitate ca onoarea, sau ești un pui de colhoznic deprins să lingă cizme pentru un boț de mămăligă? asta văd, asta spun.

dumneata nu ești președintele meu, ai fi putut fi, dar nu ești, și n-ai făcut decât să te comporți ca un copil frustrat căruia nu i s-a dat și când a putut să-și ia singur a rupt în bucăți jucăria, doar că dumneata ai uitat că țara asta nu-i jucăria dumitale.

în sondaje se spune că ai susținerea maselor, dar să fim sinceri, masele sunt ușor de influiențat și la cât de săraci și proști sunt oamenii depinde cine le dă *batonul primul la următoarele alegeri, iar la cât cheltui dumneata aiurea pe petreceri, se pare că de baton n-o să mai ai curând. în sondaje se mai zice că pd nu prea are mare treabă, deși absolut toți dansați pe muzica lui Plahotniuc, care va fi următorul președinte și lumea chiar își va dori asta. și probabil ăsta va fi unicul dumitale merit.

vreau să închei simplu, n-aș vrea să ajung un marasmatic ca dumitale, și să spun că vine crăciunul și tradiția e mai presus de orice în țara asta, după cum bine știți și jucați pe cartea asta, iar tradiția spune că *porcul va fi jertfit*. sper să înțelegeți metafora.

pace.

 

 

 

 

 

 

 

Standard

soții vs amante

sunt, nu știu cum, abonat la o pagină pe fb unde-și deplâng necazurile în sex copilași și copilițe, și toate astea anonim. uneori mai scrie și câte una care e amanta cuiva. vreau să vorbim azi nițel despre asta. n-am fost amantul unei căsătorite niciodată, deși m-am culcat de vreo câteva ori cu tipe care aveau iubit atunci și cunosc fete care au fost amantele unui căsătorit. pe unde am mai citit, pe unde am mai văzut, am mai auzit povestioare și toate alea. deci de ce apar amantele?

pentru că soțiile devin plicticoase și enervante, fără să observe se tripează pe grijile căminului și devin înțepate, în mare pentru că se fut mai rar cu soții lor din varii motive, iar altele după naștere devin duse rău pe copil și uită că mai e și bărbatul în casă, iar el vrea să-l mai apuce cineva de coițe, măcar arareori. de regulă bărbații iau amante mai tinerele care-s gata pentru o plimbare cu mașina și bănuți cheltuiți pe ea prin restaurante și camere închiriate, să-i facă toate mofturile în pat, mofturi pe care nici nu spera să le aibă. copilițele astea mercantile și fără scrupule, care de cele mai dese ori devin amatele căsătoriților știind de situația lor familială, sunt deseori cu 7-15 ani mai tinere și foarte rar sunt fete implicate în vreo relație. plăceresa lor de felină le face să facă abstracție de tot și nu-și pun problema că vor avea și ele un soț cândva, care ar putea face la fel. amanții sunt acei oameni care nu vor ca ceea ce fac ei să li se întâmple lor, dar o fac din simpla plăcere sadică de a poseda ceva. plus fiecare femeie și bărbat vrea atenție și experimente în pat, vrea pe cineva care n-are dureri de cap și burtă, timp pentru somn și grijă de mărunțișurile vieții.

puteți să vă supărați pe mine și să-mi dați articolul pe pagina feministelor, dar adevărul mi-i mai aproape și el așa-i. prost e bărbatul care investește într-o amantă, ea îl va lăsa după ce se va plictisi de el. nu faci familie cu o amantă niciodată din pricina trecutului care va fi între voi, tu un curvar și ea o curvă, pentru că oamenii nu se schimbă peste noapte. bărbații cu cap se folosesc și lasă, fac asta așa ca să nu afle nici cel de sus. bărbatul prost îi dă adresele și numărul de telefon, iar femeia iudă din natură special îl va ispiti și-i va da de înțeles că-l vrea tocmai atunci când e cu familia, pentru că femeia care a hotărât să fie amanta unui tip mult mai matur care-i face cunilingus în timpul liber, va vrea să-l folosească la maxim hrănindu-și orgoliul cu faptul că poate avea ce-și dorește.

soțiile, dacă ajung să-și caute un amant, sunt mai deștepte aici. ele vor căuta un bărbat în relație, sau căsătorit. din câteva motive logice. 1. cu siguranță n-aduce vreo boală venerică în casă (bărbatul e mult mai infantil aici), 2. îl poate lăsa oricând se plictisește, fără riscul să fie căutată, 3. plăcerea e doar carnală și de moment, 4. …etc.

e ok sau nu să ai un amant? perfect e să n-ai, dar aici chiar nu poți mâna în foc. toți vor să fie fericiți și e dreptul lor. doar că dacă nu mai ești fericit și începe să-ți cauți probleme pe cap, de ce să nu lași naibii tot și gata? copii și rude? ok, ăsta era un motiv real acum câteva decenii, când era o rușine să divorțezi, azi ne chiar ok. se pare că e o lege care permite să se facă doar la notar, faci actu și gata.

într-un final totu-i despre frustrări și complexe, zic psihologii și psihiatrii. totu-i despre eros și rutină în pat. rutină în viață, rutină în pat, deprinderi și plictis. cum să scapi de asta? caută, comunică, acceptă.

de regulă, aici nu generalizez, într-o bătălie dintre amant/ă și soț/ie câștigă primul lupta și al doilea războiul. doar că oamenii poate iartă, dar nu uită niciodată.

ca și concluzie aș spune: nu fă ce nu-ți place altcuiva, karma-i un bumerang. și fostele cu foștii lor.

dacă ești soție acordă-i atenție bărbatului și alintă-l nu doar cu bucate și stres de la facturi, dacă ești soț nu ezita să experimentezi cu partenera, dacă ești amantă să știi că o relație în care pui preț doar pe vagin e sortită eșecului într-un final, dacă ești amant nu te îndrăgosti niciodată, bagă-ți alup și fugi. și cel mai important, nu fiți ipocriți și cretini în relații, toate vin și pleacă, voi însă veți avea de purtat hoitul ăsta după voi peste tot. un gram de plăcere vs un kg de ură, merită sau nu decide fiecare. …

pace.

Standard

referitor la referendum

mai sunt zile numărate până la referendum și după cum ne-am deprins deja cu masele de pe fb, vk și ok, toată lumea numai despre asta va vorbi. să-l demitem sau nu pe chirtoacă, să mergem sau nu la referendum, să boicotăm și să cerem alegeri anticipate, să ne masturbăm cu degetul în poponeț, etc.

am văzut că mulți tineri formatori de opinie zic să boicotăm și toate alea, lucru obișnuit la tineri, care-s niște lași și decid, din lene și plictis, să stea acasă în timp ce buneii lor, cu tot cu paralici și parkinson, merg să le decidă soarta. chiar și chirtoacă în spotul publicitar zice să stăm acasă. eu cred că trebuie mers ș-am să vă argumentez de ce.

în primul rând, ș-am mai spus asta în nenumărate rânduri, chirtoacă nu mai vede primăria cum n-o să văd eu păsărica irinei rimeș, din punct de vedere politic e aproape un cadavru la fragida-i vârstă, în mare din pricina faptului că-i un ochelarist fără caracter, am văzut cum vine cu revoluție de jertfă și vrea s-o facă pe mesia, dar n-are șanse, e prea târziu, aproape toți alde mine care l-au susținut nu mai cred în el, eu, spre exemplu, nu voi mai vota pentru el, dar la referendum voi merge și vă dau niște mini-argumente de ce.

dodon ne toacă banii pe toate fleacurile, referendum, filme, aparate foto, ghiozdane la copii, șubă la soție, cheltuie millioane din banii noștri pe care va trebui să-i întoarcem înapoi degrabă. dodon e un cretin, dar eu zic să-i facem jocul aici, adică să mergem și să punem nu, să mergem organizat și la întrebarea *vrei să-l demiți pe chirtoacă* să spunem NU. trebuie să vadă că cei care nu-s de părerea lui există. și ei pot ieși la vot dacă-i cazul. nu cred că-i ok să-l boicotăm stând acasă, cred că-i ok să-l boicotăm pe tărâmul lui, în jocul lui.

tinerii ar trebui să reprezinte forța în orice stat. nu vreau să cred că avem mai bine de 50% susținători pro-ruși printre tineri. vreau să cred că grosul e la rusofobi și românofobi trecuți de primele tinereți. nu vreau să cred că lumea, după ce bulangiul ăsta într-un an n-a făcut nimic respectabil, îl iubește la fel. bine o parte din țară e analfabetă și în comă alcoolică, hai să nu stăm după deget, dar mai e și lume sănătoasă la minte și vreau ca tocmai această lume sănătoasă să iasă pe 19 și să strice planul președintelui.

acum cui i-am da primăria. primăria e un cuib de viespi și aici nu scapi cu un primar numai, acolo trebuie curățenie generală. ar fi perfect dacă după ce-i îi răspundem la întrebarea lui socialistul să ne adunăm într-un număr cât se poate de mare, să mergem la ușa primăriei și să ne alegem noi primarul, poate chiar unul apolitic. nu vreau să cred că în oraș nu se poate găsi un om suficient de gospodar și inteligent pentru asta, nu vreau și nu voi crede. măcar un brega, la urma urmei. un om care-i cunoaște problemele.

orașul ăsta n-are șanse atâta timp cât rtec, spații verzi, lumina, drumurile, gunoiul, toate structurile astea care-l fac să funcționeze e condus de boșorogi rămași de acum 300 de ani la conducere, boșorogi care plătesc o leafă mizeră altor boșorogi care beau într-o nebunie jumătate din ziua de muncă. e nevoie de o mână de fier și asta se poate, dacă este susținerea omului de rând. cetățeanul trebuie să-și ia cetatea înapoi.

dacă noi am ieși organizat, mă refer la tineri, n-am sta acasă și ne-am ascunde așteptând să vedem ce s-a decis fără noi, dacă ne-am implica activ în tot ce ține de oraș, pentru că noi stăm în trafic și dăm copii la grădiniță, sau mergem la insituțiile de învățământ să urmărim cum se dau de rușine profii, noi avem nevoie de un oraș ok mai mult decât buneii noștri stocați în amintirea unei lumi pierdute.

treaba nu stă cu chirtoacă înapoi, treaba stă cu faptul că suntem noi gata să ținăm piept sau ne ascundem și stăm ca șoriceii. azi cedăm, mâine cedăm, și așa toată viața. la urma urmei putem să-l trimitem naibii pe chirtoacă și după, dacă el n-are suficientă ambiție să fie bărbat și să-și asume asta. deși chirtoacă și bărbăția nu prea prietenesc, din câte am văzut.

haideți să mergem și să le stricăm planurile, iar după să ne alegem un primar și să-l cerem. pot eu să ies la tv sau radio să vorbesc din numele vostru, dacă vă e rușine, asta după ce hotărâm pe cine am vrea. sec. 21 e sec. media, hai să ne unim, nu vreau să cred că nu se mai poate și că mucegaiul de pe fb, vk și ok s-a pus pe creierile noastre definitiv.

pace.

 

 

Standard

mâinile jos de pe viața mea privată

am văzut cât fum fac jurnaliștii cu pozele intime și imagini șocante cu un anume politician, sau persoană publică, sau oricine apare prea des la televizor. ideea e că ne place să spălăm rufele în public și să vedem cum alții le spală.

personal cred că dorin s-a îngropat ca și politician și-n mare din vina lui mihai, care-i dus rău, dar asta-i altă mâncare de pește. nu mă prea interesează azi cine ia primăria pentru că sunt de părere că se poate scoate ceva din ea doar dacă vine primar un nipon, sau neamț, sau măcar un ungur, nu cred că un moldovean, sau moldoveancă, fie el cu steag albastru, verde sau roșu, poate scoate ceva din orașul ăsta. problema nu-i în primar ci în echipă și coaie, dar și în lăcomia și mișmașurile pe care un moldovean nu le va refuza niciodată. noi suntem un popor sărac pe plan moral și cu asta n-ai ce-i face.

pe mine mă irită cum se dezlănțuie jurnaliștii și media cu imagini șocante din viața cuiva. că cică cu mașina de servici, din banii publici, blabla. bre oricine din voi ar face asta, iar cine n-are păcat să arunce cu pietre în mine. lăsaț-o pulii de cinstiți. bun, să zicem că omul e din banii lui la odihnă, de ce ar trebui să vă frece pe voi cu cine, când și unde ș-o trage cutare politician sau interpret? e numai treaba lui. țin minte valurile făcute cu filat când o regula pe blonda aia. bre bravo lui, eu tot am futut blonde și nu-mi pare rău deloc. de ce trebuie să scobim sub unghie subiecte și să înjosim oamenii? eu am zile când n-am chef de sex și zile în care o fac fără performanțe, nu prea pot dansa și am fost în viața asta atât de beat că dormeam în voma mea, poftim găsiți poze și șantajați-mă, nu dau doi bani pe asta. mi se pare josnic să vii cu din astea și să hrănești poporul cu așa fleacuri, jurnaliștii sulii mele.

mi se pare mie așa, poate n-am dreptate, dar ce face omul în afara serviciului și acasă la el e numai treaba lui, fie el cât de plahotniuc, sau superstar, n-ar fi. ce fac eu în garaj cu prietenii, în pat cu femeia, în pădure cu frații, în oraș cu prietenii, într-o vorbă tot ce fac eu în afara angajamentului meu pentru care-mi iau salariul, e numai TREABA MEA. și dacă mâine devin un superstar o să mă trezesc cu paparazzi care o să-mi mirioase căcatul ș-or să spună că uite nu miroase așa cum trebuie să miroase un căcat adevărat, ok pot s-o facă, pe mine nu mă stresează, doar că mi se pare atât de penibil să hrănești atenția publică și să te gonești după like&klass folosind așa variante.

zicem că publicul e aiurea, că țara asta e plină de bâdlă, dar cum să nu fie dacă la televizor bâdlele bârfesc alte bâdle, bâdle fac publicitate altor bâdle, în insituțiile de învîțământ bâdle ne educă crescând alte bâdle care vor bâdli în continuare. milă și scârbă de voi. hai să fim oleacă mai serioși bre fraților de breaslă, mai dați-le peste labă redactorilor șefi care vă dau așa teme nașpa, sau voi bloggerași plătiți, înțeleg că-i despre bani, vreau și eu bani, dar hai să ne mai și gândim că banii se duc pe pulă, dar așa treabă ca demnitatea umană ar trebui să rămână, că înainte să vă ia pe sus spre morgă nu banii vă vor face să fiți liniștiți ci anume demnitatea umană.

pace.

Standard