arta cum arată

am fost ieri la o expoziție în incinta filarmonicii la care erau expuse lucrările (se zice că cele mai bune) ale elevilor și studenților la arte, de la amtap, plămădeală și vieru. lucrarea prietenei mele n-a fost acceptată pe motiv că nu reprezintă insituția (eu o consider o pictoriță foarte talentată, dar arta e ceva subiectiv așa că aici e de discutat), totuși am decis să merg să văd ce lucrări reprezintă insituția, sau instituțiile. era un concurs. pe a mea au refuzat-o deja la 4 concursuri și eram foarte curios, îmi ziceam: poate într-adevăr sunt lucrări atât de bune încât ea e o diletantă și nu merită, dar ….

am mers ș-am avut o revelație, prieteni. revelația mea a fost că-n țara asta profi în arte ajung nu cei care au vocație de prof și talent enorm, nu un picasso sau gogh (un geniu ar fi mântuit cu zile de administrație, care-s mănăgeri pentru care flamingo pe fundal de salcie și cu biserică lângă iaz e vârful artei și matcovshi e ultimul mare poet din univers), ajung  nulitățile care n-au reușit să se afirme altcumva, artiști care nu erau chiar cotați printre colegi (mici hitlerași), pictori tehnici și libidinoși care-și fut studentele (bine aici nu-i acuz, noi toți vrem să futem studente tinere, frumoase și proaste). a fi tehnic încă nu înseamnă a fi mare, apropo dragi artiști. ok, sunt unii care iau premii că e atâta ură și zavistie în uniuni că dacă ai intra cu un aparat de verificat ura ar exploda, dar fie, sunt unii care iau premii, alde svernei de exemplu care-i un bandit talentat, dar oare cât de mult merită?

școlile de artă devin niște cuiburi de corupție în care se spală bani, în care se fură lucrările cele mai bune și se vând, în care se susțin alte mici nulități și cei care au talent sunt călcați în picioare și urâți pentru că nu fac biserici pe fundalul iazului. iau la buget copii care nu pot ține un creion în mână și-i pun la contract pe micii genii, fac tot posibilul să umple arta de pițipoance penibile care-și câștigă galeria cu pizda și după ne zicem unul altuia că wow ce se face în lume și cât de puțin la noi. da cine bleadi să facă dacă toți profii sunt niște nulități, dacă cei buni au fost dați afară din instituții și înlocuiți cu marionete care n-au făcut istorie niciodată?

eu am făcut actorie și n-am mers la teatru, cum credeți de ce? și nu eram chiar cel mai netalentat tânăr din instituția aia. și nici prost nu eram. am văzut cum colegi de breaslă care nu puteau lega două fraze și care erau scândure azi predau actoria copilașilor naivi, alții care o luau cu același sex pe la colțuri azi vorbesc de principii în artă, cum cei mai talentați au devenit și ei niște roboței fără suflet care-ți bagă pe gât academismul ăla băbesc.

maeștrii și profii distrug talentele! odată am vrut să bat un artist din ăsta cu barbă și poate o voi face cândva. cică caras a făcut-o și dacă e adevărat are tot respectul meu.

e foame de oameni deschiși la minte. înțeleg că e complicat să fii un profesor profesionist la salariul care-l au, dar tu ai de crescut copii, ești un al 2-lea părinte, dacă nu poți fi un axemplu, dacă repeți aceleași tâmpenii din carte pe care nu le-ai înțeles nici tu, dacă-ți povestești la lecții iubirile ratate și nu-i faci pe oameni să vadă în tine ceva ce și-ar dori să devină cum vrei să te respecte și să iasă din lenta de pe istagram, a? hai să zicem lucrurilor pe nume, am obosit de ipocrizie.

recunosc că n-am studii în pictură și totuși am făcut-o pe proful într-o glumă la amtap acum vreo 10 ani și copii ăia îmi aduceau tablourile la care le dădeam sfaturi, eu care eram de vârsta lor, sfaturi mai utile și mai ok decțât de la profii lor maeștri în artă și alte alea, e așa de ironic că și după atâția ani mă înfoaie râsul când îmi amintesc.

deci am fost eu ieri la expo aia ș-am văzut cum kitsch-ul e lăudat și aplaudat de doamnele alea cu părul făcut ca la nuntă și de neni în sacou cu fețe de pedofili uitați în crâng, niște căcaturi de lucrări lăudate de te caci pe tine și cele 7 din 80 de lucrări trecute cu vederea. erau 7 în pula mea bune din cam 70-80 lucrări. și alea trecute cu vederea! știu că arta e ceva subiectiv, adică te atinge sau nu, dar bre tre să fii chiar orb să nu recunoști o lucrare bună alături de una de tot rahatul, mai ales că ai școala aia mare sovietică de artă.

să fie maia cât de maie și să vrei tu sistem educațional și tineri care să schimbe țara, dar bre nu se poate cu așa ratați să educi generații, n-ai cum scoate nimic pentru că 90% sunt nulități și printre elevi0studenți, numai 10% au vână să facă ceva, dar tu tocmai pe ăia 10% îi distrugi și lași masele să câștige ș-apoi o iei cu: trebuie să fim egali! nu bre, nu trebuie să fim egali. un artist vede un alt artist de la distanță, dacă n-o vezi păi nu ești unu și n-ai de ce să te duci cu masele de pițipoane și cocalari la dracu-n praznic.

hai că mă ia cu năbădăi. într-o zi o să vă spun eu de artă câteva. n-oi fi eu mare artist, dar m-a făcut mama cu simț estetic și suflet, iar asta face mai mult decât toate pensulele și măștile voastre.

iar vouă copii talentați vreau să vă zic: profesorii voștri nu întotdeauna au dreptate, mulți dintre ei sunt doar niște frustrați care nu vor accepta că elevul îl poate rupe! cine merită se simte. un maestru adevărat își dorește ca elevul să-l depășească! cam așa.

pace.

 

Reclame
Standard

limba ta și limba mea

am văzut că iar se bate apa-n piuă cu veșnica noastră problemă *limba*. cine și ce limbă vorbește. rușii ne învață că vorbim moldoveneasca, românii zic că-i un dialect de grai și că moldoveneasca nu există, europenii vin cu sfaturi și tot așa. fiecare cu ideea lui despre limbă. știți ce o să vă zic eu? băgați-vă limba-n cur!

vorbesc destul de clar 3 limbi, dar mi-aș fi dorit 6. o să-i educ pe copii mei să vorbească 6, dacă or vrea.

consider că treaba asta cu limba e una inventată. hai ș-om face încă un referendum, că nouă ne place să irosim bani din cazna pe fleacuri în timp ce nu-s pensii și în artă nu se investește niciodată, în schimb ne jucăm de-a preșendinții, nu-i așa igari nicalaievici?

băi voi serios vedeți în asta o problemă? nu vedeți cum vă feresc ochii de la chestii cu adevărat importante și cum se spală milliarde pe la spatele vostru și vă omoară visele în subsolurile blocurilor alea sure pe lângă care trecem fără să știm că-n subsolul lor e visul nostru spulberat în timp ce voi (adică noi) vă frecați menta cu probleme de ordin *ce limbă vorbim*, *în transnistria sunt frații noștri*, *unirea înseamnă …*, etc. știți ce? nahui transnistria, nahui limba, nahui deciziile CNS FRD MIY FRL NDR ASE și ce mai e pe acolo.

dacă în transistria erau frații noștri ar fi vrut să fie cu noi și ne-am fi unit deja. acolo-i plin de ruși românofobi și fanatici și țărani care n-au idee că-i sec. 21 afară, poate vreo 10% îs ok, dar vreo 10% avem și aici, în partea asta de nistru. n-am auzit să vrea cineva asta, numai bani cheltuiți aiurea, îi ținem noi, îi țin rușii, toți îi țin ca într-o seră și ei stau acolo în 1968 și-s ok cu asta. care a vrut o scimbare demult nu mai sunt acolo. coreea de sud e foarte ok fără coreea de nord, dacă prinzi metafora.

limba e un mecanism. unioniștii alde ghimpu, dușmanii adevărați ai unirii sunt tocmai acești unioniști care nu se pot uni între ei, i-au lăsat pe alde socialistul comunist să prindă la putere și, de fapt, dușmani ne fac nu rușii și nu ei urlă la posturile lor tv despre ce limbă vorbim noi, dar tocmai moldoveni, moldoveni alde dodon și tot felul de membi AȘM care nu se pot dezmetici. cine plătește ăla comandă limba. dușmanul limbii e moldoveanul, el nu zice că n-are idee cum să lege două vorbe, el se leagă de limbă, că așa i-au scris lui în cărți în chiriliță comuniștii. și la urma urmei chiar de-i așa ce treabă mai are, să vorbească care și cum poate, important e să ne înțelegem. și dacă veni vorba dialectele de grai sunt mai melodioase pentru mine decât limba literară. și argoul tot. și asta în toate limbile.

într-o lume în care apar tot mai multe companii care-și scriu în latină cuvinte rusești, un fel de chiriliță numai că invers, în lumea în care tot mai mulți ruși își dau copii la grădinițe românești (sau cum zic unii moldovenești) și, respectiv, în școli, ca copilul să cunoască limba de mic ( e o necesitate dacă va vrea să se angajeze undeva pe viitor), în lumea în care toți pleacă peste hotare la muncă, care în rusia, care în românia sau ue, în lumea în care toate popoarele migrează și emigrarea este subiectul de top, în lumea în care nu mai există o limbă curată, doar dialecte, pentru că s-au amestecat popoarele mai dihai ca-n babilon, în lumea în care în metro poți întâlni oameni din peste 20 de țări și auzi peste 10 limbi diverse vorbite, în lumea în care se fac bani pe net și acolo aproape tot e în engleză, în lumea asta voi vă stresați din pricina limbii vorbite? ăi pădure e 2017 afară, gata. că vorbesc eu moldoveneasca, româna, rusa veche sau nouă, engleza britană sau americană, franceza din paris, sau aia din maroc, intaliana din sicilia sau aia din periferia milano, germana sau austriaca, norvegiana sau suedeza, greaca sau cretana, turca sau amestecul din găgăuzia, etc. … pe cine fute asta bre? oamenii care au minte învață cât mai multe limbi și tac, învârt la mustață, doar limitații și bâdla se opresc la o limbă, sau imperialiștii tradiționaliști care cred că dacă țara lor cândva cucerea popoare ap tot așa o rămas tot, nu bre, timpurile s-au schimbat. până și americanii culți și rușii inteligenți recunosc asta, iar bâdla-i bâdlă în toată lumea și peste tot e la fel.

și de altfel popoarele mici au învățat limba popoarelor mari dintotdeauna. vorbiți rusa și engleza, chineza și germana și veți fi cei mai cotați și căutați în toată lumea, vă asigur.

pace.

 

 

Standard

problema gheretelor

în țara asta părerea publicului contează doar în cele câteva săptămâni până la alegeri (locale sau pe țară) și când un subiect devine prea mediatizat, în rest nu interesează pe nimeni problema ta.

ca să ne înțelegem trebuie să știți că orice se poate rezolva și se poate face bine, europa e la distanța a 4-5 semnături pe o foaie cu câteva ștampile. de exemplu treaba cu gheretele, despre care se tot vorbește atâta, deja ne-am deprins cu ele, e ușor, ai țigări și ziare la fiecare 8-15 metri, un lucru neobișnuit în toată europa, bănuiesc că în rusia tot, un lucru care-i șochează și pe turiști, numindu-ne *orașul gheretelor*, acum am observat că în weekend au dispărut din zona centrului vreo 80% dintre gherete.

nu-s prost și-mi dau seama că-i legat de referendumul pentru deminterea lui chirtoacă (pentru care am votat și n-o voi mai face-o niciodată, am eu motivele mele) e așa să ne arate că uite cum arată orașul fără el, ipocrizie ca tot ce se face în țara asta, dar cu asta n-ai ce face, așa suntem noi *națiunea lehamite*.

totuși se poate. sigur că ele vor reveni după referendum, indiferent cine va câștiga, pentru că e vorba de bani, de cheltuieli enorme ale celor care au instalat gheretele și a celor care-și comercializează marfa în gherete, de exemplu moldpressa și tutun ctc, sau cine e acolo. mai sunt și astea cu cafea și toate prostiile din lume. orașul ăsta arată ca al 7-lea km, numai că mai are și clădiri printre gherete și tarabe. la urma urmei mai fac un loc de muncă și aici chiar nu pot să zic că e numai rău în asta (adică în apariția gheretelor și tarabelor), doar zic că e o problemă care trebuie abordată din divesre puncte de vedere. eu, spre exemplu, nu fumez și nu citesc ziare, pentru mine un oraș fără gherete, adică măcar un centru fără ele, e mult mai voluminos și mai aproape de mine și nu văd o problemă dacă moldoveanul își mișcă hoitul până la un magazin sau market dacă vrea ceva. am fost în bolonia și trebuia să merg 3km până la cea mai apropiată tabacherie și n-am murit.

ce mi-a demonstrat mie treaba asta e că se poate, dacă sunt interese, nu civile, societatea civilă nu fute pe nimeni, societatea civilă e un bonus la salariul ong-știlor, în rest acolo unde se iau decizii nu se ține cont de părerea noastră, asta deja am înțeles-o prea bine și nu mă mai hrănesc cu iluzia că aș conta. câte unu nu contăm, contăm doar dacă suntem de la o mie în sus, apropo. dar se poate. se poate face un drum bun, chiar cu alcoolicii angajați să-și facă treaba, se poate scoate gheretele, se poate face un oraș frumos, se poate repara, toate se pot face dacă sunt interese, dacă apar cele câteva semnături pe foaia aia.

poate ne învățăm să cerem, a? să cerem dacă vrem ceva? pentru că noi contăm. curând va trebui să căutăm un nou primar și va fi unul de care iar să ne plângem, sau unul de care să cerem ceva? să cerem să ne apere interesele. știu că se fac mișmașuri pe la spatele lor acolo, dar dacă ai coaie le rezolvi, iar dacă ești doar o cârpă însetată de eurași nu faci tu din orașul și din țara asta păpușă niciodată. bani e bine, bani e frumos, dar mai fă și ceva pentru istorie, pentru vecini, pentru oraș, pentru țară. că banii se duc, ca și posturile, dar amintirea ta rămâne.

înțeleg că-i urât pentru cei care bagă bani în gherete și pentru băbuțele care comercializau acolo, dar eu consider că orașul ăsta merită oleacă de aer, măcar în centru, e prea încărcat și toate gheretele alea îl fac să arate ca o piață centrală.

oricum mă bucur de cele câteva zile fără.

pace.

 

Standard

based on a true story

mă speria tot timpul când vedeam remarca *based on a true story* la începutul unui film, asta mă făcea să înțeleg că cele mai dure atrocități se petrec chiar aici, în blocul vecin, pe strada vecină, în orașul vecin, în grădinița și școala copilului meu, alături. întotdeauna alături. sunt suficient de inteligent să înțeleg că filmele nu arată decât 20% din adevăratul adevăr, ceea ce înseamnă că în viață, dacă chiar s-a petrecut asta, a fost mult mai dur și mai violent. oamenii sunt niște fiare, niște ființe fără scrupule și milă, asta atâta timp cât nu li se întâmplă lor. dacă li se petrece lor încep să se roage și să-l cheme pe Domnul, pentru care au plătit la biserică sume considerabile, să-i ajute. ne place să credem, undeva inconștient, că toate se petrec acolo, nu aici. dar nu-i chiar așa. o să vă povestesc trei cazuri diferite care vă vor arăta indiferența și corupția sufletelor noastre. trei cazuri diferite și demne de un film european. americanii l-ar face prea dulce, dar viața, prieteni, are gust amar.

  1. la finele lunii iulie o prietenă a nimerit într-un accident, suficient de grav, pe traseul chișinău-orhei, în zona satului peresecina. acolo se petrec lunar minim 8 accidente grave. toată poliția știe asta. a fost și la știri. i-au dus la spital în orhei. zic *suficient de grav* pentru că lumea s-a ales cu traume grave, dar n-a murit nimeni. a fost poliția, au strâns mărturii, au făcut nițel show pe acolo și cam asta. a trecut timpul și prietena a cheltuit deja aproape 10.000 lei pe medicamente și încă nu s-a vindecat. de curând a fost iar la medic (alt medic) și i-au zis că au vindecat-o prost și acum are ceva în sânge. am așteptat să vină cineva cu scuze, sau să mai dea un ban pe medicamente, dar nimic. lumea din sat, naivă și cretină, ca aproape toată populația de la țară, s-a mulțumit cu faptul că n-au murit. bleadi. *să nu fie mai rău*, *slavă domnului, iaca am pus o lumânare*, *oameni să fim, să înțelegem*, etc., și cam atât. lumea se teme de bandiți, asta am aflat. acum vine partea cu corupția. am aflat, după atâta vreme, că de fapt n-a fost nici un accident. mașina cu pricina n-a ieșit deloc în ziua aia din garaj, iar prietena mea, ca și celelalte victime, au fost tratate de arsuri și chestii de tipul *căzut de pe scări în gospodărie*, *lovită de blabla*, nimeni din ei, de facto, n-a fost în accident niciodată. super, nu? asta-i moldova bleadi. acum se gândește să-și întoarcă cumva banii, că sănătatea nu și-o mai întoarce nimeni deja, dar nu știe unde să apeleze. și dacă va apela se va rezolva ceva (asta-i întrebarea hamlete), dacă n-a existat niciodată un accident și în acte are doar o arsură, iar o parte dintre pasageri tac chitic și speriați în scaunele lor cu rotile?  dreptatea e la fund …
  2. am cumpărat o cameră de cămin (din bani împrumutați pe care încă-i dau) de la un nene care divorța. n-am reușit să merg la cadastru în perioada exact după, din varii motive, așa că am ajuns să dau actele după ceva vreme, vreo câteva luni. odată ajuns la cadastru aflu că apartamentul e sub sechestru și nu-mi aparține deloc, hârtiile de la notar sunt un fel de glumă. sechestru e pus pentru că tipul nu-și plătește pensia alimentară. el a dispărut, ea (fosta lui) nu vrea nici să audă de eventualul ajutor pe care mi-l poate acorda. toate s-ar rezolva într-o oră, dar ea nu vrea să-și retragă cererea, așa că merg în judecată, pentru că problema e deja între mine și executorul judecătorresc, pohui de el și pensia lui deja. sistemul e făcut să-l îngenuncheze pe om, nu să-l înțeleagă. stau cu riscul de a fi dat afară din casă pentru o mică gafă, lucru care mi se pare atât de absurd și aberant încât nu știu, să râd, sau să plâng. am cheltuit deja o bună parte din banii, pe care nu-i am, și continui s-o fac, dar, cel puțin, văd cum funcționează sistemul și cât de birocratic este. de ce zic asta? pentru că dacă vrei să depui o plângere și n-ai relațiile pot trece ani și după ani să afli că judecătorul n-a avut chef în dimineața aia și toate au fost în zadar.  …
  3. am văzut cu toții imaginile cu tânărul care (cică) a murit de pneumonie într-o celulă. le doresc tuturor celor implicați în asta să sufere aceeași pneumonie. un tip nimerește într-o celulă, este bătut fără milă de câțiva indivizi, practic călcat în picioare, în timp ce poliția trece indiferent pe coridoare, probabil știți la ce mă refer. nu știu dacă v-ați bătut vreodată, dar de regulă bătaia vine la pachet cu injurii și răcnete, bătaia vine la pachet cu multă-multă gălăgie, să nu auzi cum este călcat în picioare un om într-o celulă cu ușă de metal și crăpături prin colțuri, e ireal. și deținuții am văzut că-s super eroi, bat fără milă câțiva într-un tip care nu poate nici măcar ridica mâina înapoi. nu știu ce a zis omul și de ce l-au măcilărit așa, dar întrebarea e alta: ce a-ți face voi, domnilor deținuți și polițiști (că-i tot o brigadă, nu văd decât un perete diferență între ei) dacă în exact aceeași situație ar nimeri fiul/fratele/tatăl cuiva dintre voi? oare tot așa indiferent și nonșalant vei privi subiectul ăsta? se zice că mai vinovat e cel care nu face nimic. răul e din vina indiferenței. credeți, numai sincer, că cineva va plăti pentru asta? eu nu. cred că vor primi o mustrare și poate cineva va lua două după cap și gata.

acum ce comun au cele trei povești? dacă aș putea face un film le-aș uni. în toate e vorba de un om simplu, adică eu sau tu, prinși în ghearele sistemului. sistemul îl fac oamenii. problema, prieteni, nu-i în sistem, el e ok dacă să-l sapi nițel, problema e în oameni. tuturor li-i exact în cot până nu li se petrece lor.

tipa aia care avea un local în care s-au otrăvit oameni nu dă doi bani pe toți care erau gata să moară, dar dacă o viespe i-ar mușca copilul ar turba pe la recepția spitalul privat de la colțul străzii. ăia care hrăneau copii cu găini putrede nu dau doi bani pe viața copiilor până nu li se otrăvește copilul la mac cu un burger. polițistului îi e fix acolo de tipul călcat în picioare până nu-i dă cineva la bot fratelui mai mic la colțul discotecii. doctorul care viola paciente cum s-ar simți dacă cineva i-ar viola nepoțica în ograda școlii? sau șoferul care trece peste pieton ce-ar zice dacă l-ar suna să-i spună că i-au călcat mama, ar zice: sorry, se mai petrece, vinovat e pietonul? nu cred.

indiferența și egoismul fiecărui dintre noi e mecanismul prin care, așanumitul, diavol, lucrează. ce să facem cu asta? cum luptăm cu asta? cum bleadi să am eu încredere în forțe de ordine și sistemul ăsta dacă-i atât de putred, ce să fac? să fac ca tipul ăla din filul ăla american care-și făcuse singur legea răfuindu-se cu toți vinoveții împușcându-i în cap? sau ca nenea ăla care în america de sud a intrat cu un kalașnicov la ședințele parlamentului și a împușcat cât a reușit? sau ca proletarul ăla psihopat care a mers la școală înarmat și știm ce a ieșit din asta? nu, nu cred că violența e soluția. nu se poate răspunde cu agresiune agresorului, așa se spune, dar ce să fac eu?

îmi vin niște gânduri și mă sperie, mă simt prins la perete. mulțumesc ministerul de interne și colegilor pentru asta. deputaților și societății civile. ong-uri și țărani, mulțumec și vouă. sunt un om mic prins în colț și gândurile mele mă sperie.

să merg să scriu o cerere și să aștept până mă trezesc în stradă fără bani, cu un tată bolnav care ar muri dacă ar afla una ca asta, fără nimic, pentru că așa-i legea?

să mă plâng pe eventualul vinovat și să dorm cu frica în sân că aș putea fi bătut la poartă de câțiva mascați pentru o cerere, sau violat în casă?

să fiu închis pe câteva zile în penitenciar pentru că am înjurat un polițist și acolo să fiu distrus și să ies la libertate, dacă am noroc, fără dinți și cu spatele rupt?

ce să fac tovarăși de la ministerul de interne? ce să fac voi care tot sunteți părinți, frați, tați, oameni care trăiesc ca și mine în cămin și o duc cum o duc și eu, a?

hai să fim oameni!, e un argument frumos, dar e o iluzie, pentru că omul e …

pace.

Standard

33 chestiuțe învățate din 7 sezoane GoT.

m-am uitat la GoT. m-au molipsit de febra acestui serial. recunosc că-mi pare o lucrare foarte bună. are tot, sex, violență, poveste, dragoni, elemente din istorie și bucăți bazate pe fapte reale, personaje bine conturate, morți neașteptate și dialoguri de nota 10, surprize pentru găimeri și, mai nou, zombie.

bine asta cu zombie m-a nedumerit și dezamăgit, mi se pare cam de rahat și duce povestea într-o cu totul altă direcție, începutul era mult mai bun și mai promițător decât finalul, dar deja se merge pe întinsul poveștii până se va plictisi lumea de ea. cred că serialul ăsta va deveni un căcat în doi ani, dar nu pot nega că primele sezoane chiar  mi s-au părut haur și am reușit să învăț ceva din toată treaba asta, mai ales că nu eram chiar cel mai șmecher la istorie, deși mi-a plăcut dintotdeauna.

faza cu zombie e un curent întreg în cinematografia sec. XXI. vin morții și blablacarcar și toată povestea asta cu ei care ne vor sufletele și noi toți trebuie să ne unim forțele ca să-i respingem e penală și penibilă, dar moda-i modă și cineva trebuie s-o țină. mi se pare mie că zombie și regii nopții și toate astea vin să simbolizeze întunecimea ce se ascunde în fiecare dintre noi, bănuiesc eu. bine am eu o întreagă teorie despre morții vii, dar mai dă-o naibii de poveste cu ei că deja m-au plictisit, mai ales că se vor mai face încă mii de filme despre asta.

bine c-au băgat fragmentele matefizice și șamanice și cioara cu trei ochi, un element destul de bine conturat, are chiar și fragmente de prin ideile șamanilor americii de sud. foarte culți tipii ăștia care au creat serialul, trebuie să recunoaștem. acum au mai învârtit povestea. oricum nu pot nega că e lucrat bine și calitativ și are, cel puțin, 10 serii în 7 sezoane foarte-foarte-foarte bune. am văzut toată febra cu serialul și mă cam feream, mai ales că bănuiesc că mulți se uitau așa, pentru efecte, sau pentru că se uitau toate rudele, dar ispita m-a ajuns, și nu regret. hai să văd ce-am învățat eu din acest serial. deci:

  1. niciodată, sub nici o formă, să n-ai încredere în nimeni, dușmanul e întotdeauna la întinderea unei mâini, sau săbii.
  2. blondele răzbat. blondele rup. dar dacă ești blondă simpatică și bună la pat și poți mânui și dragonii, păi le vei avea pe toate.
  3. nici un bărbat n-are atâta sânge rece cât o femeie care vrea să se răzbune.
  4. aurul face cât toate viețile.
  5. oricât de bun n-ar fi un lucru, cu timpul se cacă. toate se cacă cu timpul.
  6. dragostea e pentru fraieri, ura e pentru dictatori.
  7. piticii sunt funny.
  8. toți ne dorim orgii, dar nu toți putem recunoaștem asta.
  9. stereotipurile sunt doar o deprindere. marele poate fi slab și slabul puternic, piticul pulos și blonda deșteaptă, homosexualul bărbătos și castratul șmecher, etc.
  10. setea de putere e motorul progresului. oamenii au fost inventivi în tehnică și armament, în strategie și mașinării, iaduri și aparate de tortură, etc.. setea de putere a mișcat istoria umanității.
  11. don’t fuck with religion.
  12. istoria noastră e scrisă cu sânge. toată istoria e scrisă cu sânge.
  13. oamenii sute de ani s-au futut pentru a se reproduce, ideea de dragoste a venit în poezie și beletristică destul de târziu, nu vă îmbătați cu apă rece.
  14. sclavul n-are nevoie de libertate. sclavul a fost educat să aibă stăpân. liber poate fi doar omul născut în libertate.
  15. doamne ferește să intre ranchiuna între frați. cum te poate urâ al tău nu te va urâ niciodată străinul.
  16. moartea poate fi un cadou.
  17. curvele sunt veșnice.
  18. trăim în epoca lașilor cu atacuri pe net și prin media. poate ar fi o idee să ne mai duelăm pentru a ne apăra adevărul. duelul e pentru bărbați adevărați.
  19. frumosul e un moft. majoritatea lucrurilor cu adevărat utile n-au de ce să fie și frumoase.
  20. când doi se bat câștigă femeia.
  21. incestul și pedofilia sunt în adn-ul nostru.
  22. cine deține informația poate manipula din umbră.
  23. răzbunarea e un gest copilăros, maeștrii se răzbună atunci când uiți motivul.
  24. artiștii vor supraviețui.
  25. nobilimea nu dă doi bani pe proletariat și proletarul dacă va deveni nobil va face același lucru.
  26. ostașii sunt carne.
  27. caii sunt mai scumpi decât oamenii.
  28. copii nu-s părinții lor.
  29. uneori ce vrea regele nu-i ce vrea cabinetul de miniștri (divanul boeresc, etc.) și deseori cabinetul de miniștri schimbă regii. regii mor ca muștele.
  30. și bogații, și săracii, și fanaticii, și giganții, și piticii, și homosexualii, și femeile frumoase, și maeștrii, și zeii, toți se sperie când întâlnesc moartea. moartea ne face egali în fața ei. ……. probabil aici e și metafora cu zombie despre care v-am vorbit m-ai sus.
  31. prietenii se cunosc la nevoie, mai ales dacă au nevoie de bani. de fapt prietenii se cunosc la bani. toate au un preț, iluzie e să crezi că e ceva ce nu se poate cumpăra.
  32. nu există onestitate după culise.
  33. fericirea durează cât o serie.

sunt doar niște idei d-ale mele, nu c-ar fi tare adevărate sau mari filosofie ar aduce după ele, totuși gândiți-vă și la asta în timpul liber. mi-a fost mort blogu o vreme, apropo, și uite că vreau să-l renasc. încă mai am vervă-n pix. deocamdată ajută-mă cu un săir dacă ai găsit ceva bun în articolul ăsta, că de serial știu că știi. mulțumesc și Pace.

Standard

un simplu accident

nimic nu-i prea important până nu ți se întâmplă ție!, un adevăr verificat.

am auzit des treaba aia cu empatia și cum că am fi un popor creștin și harnic, cum sărim să ne ajutăm unii pe alții și cum ne merge faima de oameni cumsecade. am auzit multe despre noi, basarabenii, multe rămân adevărate în teorie, dar se vedem dacă și practic stau pe picioare. practica bate gramatica.

zilele trecute, adică săptămâna trecută, iubita mea a nimerit într-un accident (http://protv.md/stiri/actualitate/un-microbuz-de-pe-ruta-chisinau-orhei-cu-20-de-persoane-s-a-rasturnat–1979831.html), am mers la ea cum am aflat și m-am ciocnit cu adevărul istoric despre noi. dar să le luăm pe rând. apropo e bine, e mult mai bine decât alții (nu intru în prea multe detalii că-i femeie și nu-i place să se creadă c-o doare ceva).

s-a răsturnat un maxi-taxi, 20 de oameni la care a venit doar o ambulanță, apoi, peste vro 15 minute, alta. lumea din preajmă n-a sărit să ajute, toți au scos telefoanele și s-au pus pe fotografiat, cel puțin așa-mi povestise, dincolo de alte detalii pe care le mai memorase. nu bag mâna în foc pentru ce n-am văzut, dar să vă zic de ce-am văzut cu ochii mei.

deci dacă o să nimeriți într-un accident grav să știți că la toți, înafară de rudele cele mai apropiate, le e în cot de voi și dacă n-ați avut norocul să muriți acolo veți avea nenorocul să vă cărați pe sub uși, să vă milogiți la medici, să căutați bani ca să ungeți ușorii, să vă pună poliția întrebări penibile, să vă râdă-n față prietenii îndepărtați cu glumițe irelevante, să vă certe și să vă trimită la farmacie după un teanc de medicamente pe care farmacistul să le dibuie din scrisul medicului, să cheltuiți sume onorabile în speranța că vă vor restitui banii, ceea ce puțin probabil să se va întâmpla vreodată, asta toate dacă n-ați avut norocul să muriți acolo. și să nu uităm de pumnii de pastile pe care ți le vor recomanda medicii, din câte știm au înțelegeri cu farmaciile și trebuie să-ți bage tone de pastiluțe până te pun pe ele. iar dacă nu veți avea bani de pastile sperați că ceaiul de pălămidă și troscot și frunza de pătlagină vă va salva, altfel dați ortul popii. a, da, și multă-multă hârtiuță și mama ei de birocrație, mama tuturor în lumea asta. trăiască birocrația în morții ei.

în esență, prieteni, trebuie să știți regula de aur în țara asta, regulă după care se ghidează cele 3/4 structuri, regulă pe care dacă o înveți și o folosești vei trăi și-ți vor merge treburile, altfel poți muri sub uși, sau poți să-ți iei lumea-n cap și să stai în cozi interminabile ajungând să dai ochii cu angajați care te vor privi cu atâta ignoranță și indiferență că-ți va pocni ceva-n stomac. nimănui nu-i pasă cu adevărat. poate doar mamei că știi tu: inima de mamă … .

regula în moldova sună așa: popii, medicii, polițiștii și funcționarii publici întotdeauna au ceva mai important decât tine până nu-i sună cineva din lista de prieteni (cineva scris cu litere mari), sau până nu le dai bani (chiar dacă neagă și-ți bagă povești despre corupție) și orice întrebare o ai la popi, medici și polițisti, și funcționari publici se rezolvă dacă dai la mână. sau dacă-ți dau la cioc. probabil acești oameni au cele mai proaste salarii, salarii mult mai mici decât le au țăranii care apelează la serviciile lor, nu știu de ce e anume așa, dar dacă vei merge la medic doar cu polița, la polițist cu întrebări din legislația în vigoare, la popă cu crucea și la funcționarul public cu pachetul de acte și fără propuneri, vei bate drumul aiurea. am verificat asta pe pielea mea, am văzut cum o verifică alții și anume așa e. mai sunt și excepții, dar unii din noi vor trăi o viață și nu vor întâlni excepția aia.

bun, iubita mea va fi bine, mulțumim minervei că a avut grijă de asta, dar ce fac cei care n-au avut așa noroc? ce fac dacă li se întâmplă lor? ce fac toți moldovenii ăia putrezi de la virusul corupție, putrezi până-n măduva oaselor, când înțeleg că nici un zerou în plus nu te pot salva? ce fac atunci? știți ce? apelează la bunătate și omenie și fraze gen: i se poate întâmpla oricui, doamne of doame, etc. da bleadi i se poate întâmpla oricui.

apropo în alt maxi-taxi, peste 2 ore după eveniment, lumea găsise deja știrea și făcea glume pe seama ei, probabil pentru că trebuie să privim cu umor lucrurile. aha, spunei asta mamei care-și vede a 4 zi fiica în comă.

ok, să revenim la povestea cu empatia noastră. am observat un aspect ipocrit al nostru și despre el vreau să spun câteva vorbe, accidentul a fost un motiv în plus să-mi demonstrez că am dreptate. ați observat că ne batem cu pumnul în piept că suntem creștini, mergem la biserică duminicile, batem mătănii, ne rugăm la dumnezeu în momentele de cumpănă, dăm nume copiilor după calendarul ortodox, vorbim cu atâta pasiune despre cât de corecți suntem și cât de educați, aruncăm cu pietre în gay și vedem urâțenie în toate pițipoanece de pe muligambia, dar când vine momentul să acordăm primul ajutor, să facem tot ce ne stă în puteri, să intervenim când într-adevăr este nevoie de noi, tocmai atunci ezităm, începem să ne apărăm cu replici: nu-i treaba mea, nu suntem rude, după să mă poarte pe la poliție, da ce am eu cu asta, las că se rezolvă și fără mine. nu vi se pare ipocrit? e.

apropo până să se afle că iubita mea e o rudă, un pic îndepărtată, dar totuși rudă, cu un cap din spitalul raional, lucrurile mergeau prost, nimeni nu-i acorda mare atenție, era una din alte bolnave care bat holurile, după ce au aflat au început s-o cocolească cu tot rahatul din lume. frumos, nu? așa e. am invetat și o teorie:

dacă deții un capital suficient pentru a plăti cheltuielile neprevăzute, ai o rudă suspusă (fie și nu prea apropiată), deții un nume și relații, atunci și numai atunci, toate problemele tale vor fi rezolvate repede și ușor. în caz contrar mai bine mori acasă și nu-i plictisi pe alții cu prezența ta plictisitoare. și alta:

dacă ai comis o crimă, un accident, o ilegalitate, fii amabil cu polițiștii mărunți care scriu ceva în hârțoage și pun întrebări penibile, dar nu le da nimic lor, mergi direct la tăticul (toți polițiștii au un tătic) cu o propunere de la 10 bucăți în sus (în dependență de crimă), atunci și numai atunci se rezolvă asta repejor. asta dacă nu s-a ridicat fum. și ultima:

nu uita că dacă ești un proletar mărunt și ai părerea ta ești un om mort, unica ta șansă să te faci auzit (fără să câștigi mare treabă, dar măcar să te răzbuni) e să incluzi media, cazurile prea mediatizate se rezolvă mai ușor și mai repede, nimeni nu vrea numele lor în titre și sunetul ăla de la secretara de partid.

putem schimba asta? cică dacă se vor schimba generațiile atunci da, dar trebuie să vă aduc la cunoștință că toți care ar putea schimba ceva pleacă din țară. sună pesimist și utopic, dar unica salvare e să vă faceți bani călcând pe capuri și să vă faceți relații, altfel în moldova veți muri ca niște câini sub ușa stăpânului vostru cu osul în glandă. cam ăsta-i adevărul și mă ciocnesc cu el zilnic, în diverse forme. din păcate.

prefer să fiu realist și m-am bătut cu morile de vânt până au obosit de mine. acum mă uit real la lucruri. dacă vreau să rezolv ceva dau direct în creastă. dacă vrei să rezolvi ceva atunci nu aștepta și nu lăsa, informează-te, află cum și fă cât mai repede, până n-au sunat și n-au rezolvat înaintea ta și roagă-te să ai rude mai rude decât rudele lor. cam asta.

scuze că am revenit după atâta timp cu așa text trist și fără speranță, dar m-a ajuns la os. mi-e scârbă și silă că separat suntem ok cu toții, dar în masă suntem o balegă pe care o calcă-n picioare pentru a-și zugrăvi pereții mansardelor cu noi. și noi răbădm asta. pentru că suntem proști, simpli, creștini împuțiți cu frică de tot ce mișcă și neinformați. poate-i a venit timpul să dăm lovitura? să începem să punem întrebări, să cerem, să căutăm, să dorim mai mult decât o bancnotă în atestat? poate …

pa ce

 

 

 

 

 

 

Standard

Cum puteți procura cartea #epistolecatrenimeni

Dragi Prieteni

Acum cartea costa 70 lei. Au mai ramas cam 40 copii la asa pret. La sfârșitul lunii vine lansarea, atunci vor costa 100. 

O puteți cumpăra așa:

  1. Scrieti mesaj privat pe facebook (https://www.facebook.com/ronin.terente) dacă o vrei. Apoi ne întîlnim în oraș și ț-o dau. Totodată ai ocazia să vezi autorul și dacă nu-ți place n-o iei, să nu spui că te-am păcălit 🙂
  2. Veniți la lansare care v-a fi în curînd. Probabil la finele lunii mai, sau maxim începutul lunii iunie. Foarte curând vor apărea detalii, acum se discută cu localul și mi-aș dori să am și vin pentru voi, poate găsim o vinărie care se-mpacă cu poezia.
  3. Trimiți bani prin paypal la  RoninEmailAici mai adaugați X lei pentru servicii poștale și 5% comision și v-o trimit oriunde sunteți. Sau o rezerv și vă aștept să veniți acasă s-o luați. Pe principiu ăsta s-au rezervat deja 30 cărți.
  4. Trimiteți bani prin Paynet pentru acest nr de telefon: 078 250 419. Procesul e foarte simplu. Găsiți cel mai apropiat punct de alimetare paynet aici: https://paynet.md/home/topup (poșta moldovei, MoldovaAgroIndBanc) și depozitați suma pentru nr de telefon 078 250 419 (Acesta nu este nr. meu, nu mă sunați). Aici mai adaugați X lei pentru servicii poștale, dacă-i cazul.

Servicii poștale: 25 lei Moldova, 75 lei internațional (Marea Britanie, Italia, România, etc.)

Cam așa.

Pace.

Într-un final am toată certitudinea că va ajunge pe mâini bune și tocmai la cei care au nevoie de ea, d-aia nu insist să cumpărați sau să vă interesați dacă simțiți că nu vă trage inima. Ca și autor mi-aș dori să trezească ceva, să vă ajute cu ceva, să nu fie doar luată și aruncată undeva prin dulapuri și să spuneți c-ați susținut și voi un produs local. Iar de la cei care au luat-o deja aștept feedback-uri, chiar și negative, dacă-i cazul.

Mulțumesc anticipat și multă voie bună și lecturi plăcute.

 

 

 

Standard