scrisoare înapoi. ce mi-aș spune mie la 18.

era o temă populară pe net, diverși artiști și personalități publice își trimiteau sieși scrisori sau copiilor scrisori deschise, la modu: ce-aș face dacă aș reveni atunci cu mintea de acum. m-am gândit să fac și eu asta, nu c-aș fi tare mare perosoană publică, dar mi se pare curios exercițiul. deci câteva puncte.

  1. o bună parte din ăștia care-ți sunt acum prieteni se vor face nevăzuți. femeile, banii, studiille, țări străine, drogurile, interese, toate astea vor fi, ca un gard de sticlă, între voi. nu te arunca cu *suntem prieteni* prea ușor. îți spun un secret: prietenie nu există în societatea modernă. cunoștințe, interese, munci comune. dacă oamenii vor avea de ales între tine și ce-i mai important pentru ei (bani, carieră, familie), alegerea e clară, și nu în favoarea ta. exact așa vei face și tu.
  2. cea mai mare minciună care o trăiești acum e: mai am timp! nu mai ai timp, fă ce trebuie să faci, câștigă, rupe, nu lenevi. te vei trezi la 30 fără nimic din pricina că n-ai prins calul de hățuri acum. dacă ai posibilitatea să faci bani, fă-i. în timp, rebeliunea și underground-ul, cu toate efectele lui vizuale, vor deveni niște glume proaste pe care le repetă aiurea când n-au despre ce vorbi foștii colegi de trupă, sau echipă. artă de dragul artei poți face și nițel mai sătul, faza cu: trebuie să fii flămând pentru a crea, a murit în parisul anilor 20-30.
  3. fii mai gentil cu femeile. vei întâlni prima iubire, pe care o vei dezamăgi peste ceva vreme, nu fi bădăran și fă-o frumos. fii mai atent și mai diplomat cu femeile. e ok să fii puțin ipocrit cu ele. femeile spun că vor doar adevărul, dar, în esență, ele n-au nevoie deloc de el, ele au nevoie de atenție, grijă și sex. vei cunoaște femei frumoase, unele te vor călca în picioare, pe altele le vei călca tu, dar niciodată să n-o faci pe victima, toate-s din pricina ta, în cea mai mare parte a părților.
  4.  nu fi grăbit. graba strică treaba, și-n cazul tău anume așa e. vei scoate texte fără să le redactezi, spectacole fără să le pregătești, vei arunca idei aiurea la beții pe care le vor face alții și alții vor ajunge în timp foarte populari folosind ideile tale, deși niciodată nimeni nu va recunoaște că le are de la tine. fii sincer, ăsta e atuul tău, dar nu le spune niciodată, sub nici o formă, tot ce gândești oamenilor. nimeni nu va ezita să se folosească de tine, dacă va fi cazul. știu că în cărți scrie că omul poate fi bun, înțelepciune, sfințenie, blabla, toate astea sunt adevărate și chiar există, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fii mai selectiv, selectiv în toate. fii mai atent la ce spui și ce ți se spune.
  5. investește mai mult în muzică și trupa ta. ai să ai ocazia să rupi topurile și vei rata ocazia din pricina câtorva decizii proaste. în general vei face foarte multe decizii proaste și asta te va costa foarte scump, mai scump decât poți crede acum.
  6. vei cunoaște câțiva oameni foarte importanți, adevărați șamani care te vor ghida, fii mai atent și lasă aroganța când ești lângă ei. învață de la oameni. de regulă adevărații tăi profesori nu sunt în clădirile alea numite instituții de învîțământ, ei sunt în apartamentul de vizavi, în troleu, la evenimente pe scaunul din spate, în clasa paralelă. omul care-ți poate schimba viața e întotdeauna foarte aproape, trebuie doar să-l primești și el va veni aproape. neapărat.
  7. nu împrumuta sume mari și cărțile la care ții, nu se vor mai întoarce la tine niciodată.
  8. pune bani la ciorap și adună-i pentru a-i putea investi. nu cheltui aiurea banii, vei avea mare nevoie de ei. dacă pui câte 10 lei minim zilnic la ciorap vei ajunge în câțiva ani să ai bani pentru a-ți face măcar și un studio, orice.
  9. dacă ai ocazia să pleci din țară, fă-o. nimic nu se va schimba în moldova, nici acum, nici peste 10 ani. poți reveni oricând, dar dacă ai ocazia să pleci, pleacă. moldova e o mlaștină și va fi așa și peste 50 de ani. revin-o realizat, dacă tot simți că inima te cheamă înapoi. o să-ți pară rău că n-ai plecat când aveai ocazia, la fel cum o să-ți pară rău că n-ai făcut pașaportul român și permisul auto. fă-le cât mai repede.
  10. vei avea succese, dar vei rămâne prea nișat pentru a putea trăi din asta. te vor aplauda, te vor pupa în frunte și te vor lăuda, dar asta pe maxim câteva ore, apoi te vor uita, nu te hrăni cu asta. or fă-o pe placul lor, or nu te plânge pe ei că nu te înțeleg.
  11. vor fi câteva femei care te vor iubi mult. foarte mult. încearcă să rămâi în relații bune cu ele, de unele vei mai avea nevoie.
  12. citește cărți utile, despre drept, economie, psihologie, istorie, statistică, metafizică, IT, etc. cultura generală depinde în mare de tipul ăsta de manuale, nu neapărat de tonele de beletristică, mai ales contemporană. deși nu nega și beletristica, dar nu uita că asta-i doar ca o distracție. privește filme bune după regizori dacă n-ai timp de lectură. măcar un film pe zi, sau câteva pagini. neapărat fă asta.
  13. vor fi mulți care-ți vor da sfaturi, unii chiar te vor umple de ranchiună, vor veni cu păreri și critică despre ceea ce faci tu, vei fi privit ca un diletant în arta ta, tu nu te orpi, du-ți crucea pe aceeași linie, unii din cei care azi te cred un penibil vor fura citate din tine peste ani.
  14. să nu te lași de teatru, ți-ai face un viitor în domeniu dacă n-ai să-l lași. greșeala va fi că vei lăsa teatrul pe câțiva ani și-ți va fi foarte greu să revii.
  15. vei avea probleme cu memoria și asta-ți va juca fieste, mai ales la concertele rap, fă exerciții de memorie de pe acum.

aici sunt doar câteva. ar mai fi multe de spus, dar vei ajunge să n-ai net decât la job și la job nu poți sta prea mult la calculator, nici măcar să-ți redactezi prea bine textul.

pace ție.

Standard

o scrisoare deschisă președintelui tuturor

n-o să vă spun *domnule*, am doar un *domn* și el e peste toate astea, nu vreau să-i profanez numele cu blablabla domnule blablabla. nici *tovarășe*, pentru că nu suntem *tovarăși*, eu nu vă cunosc personal și nici n-am o dorință arzătoare s-o fac. bănuiesc că sunteți un tip de treabă și un familist dincolo de ecrane și spectacol, bănuiesc, dar bănuiala e deja un soi de minciună subiectivă. taică-meu, care v-a cunoscut în tinerețe, când încă n-au venit millioanele la d-voastră, spune că erați un tip modest și unul din puținii care-i lăsa bacșiș mai bunișor când își lua mașina din parcare. probabil ați înțeles, tata lucra paznic într-o parcare la ministerul la care lucrați atunci. toți încep de la ceva, majoritatea de jos și nu-i deloc damnabil faptul că cineva răzbate. eu admir oamenii care pot să facă ce nu pot eu, e o calitate câștigată în timp.

nu prea știu cum să mă adresez și vă voi spune simplu pe nume, cu permisiunea d-voastră (ați spus că sunteți președintele tuturor, nu?) Igor Nicolaievici Dodon. o să fiu cu dumneata cât se poate de sincer, îmi permit luxul, într-o lume în care se dă voie să-ți exprimi ideile pe un blog, să-mi folosesc dreptul ăsta.

cred că dumneata ești un om într-adevăr cult, și sunt sigur că ești un om interesant, dar dumneata nu ești conducător și mi-e un pic jenă și scârbă să-ți spun asta, ceea ce și singur știi, dumneata nu ești tipul ăla machiavelic care s-ar lupta cu un creier ca Vlad Plahotniuc, sau cum era la comuniști, de unde ați fugit, Mark Tkaciuc, de V.V. Putin tac, ăsta te face talpă la papucul lui oricând are chef mușchiul lui. de aici deduc că ești o marionetă care, după lungi momente de umilință, a ajuns la robinet și dă-i….

dumneata, născut între rromi, n-ai fugit prea departe de modul ăla de viață în care te dai în vând după tot ce strălucește, bănuiesc că ai avut o copilărie cu diverse, dar trebuie să recunosc că pari un nene frustrat și n-ai fost chiar cel mai frumos bărbat din echipă, d-aia trebuia să cucerești femeile cu altceva, cum ar fi cariera și banii, iar prietenii nu s-au dat în vânt după dumneata, d-aia a trebuit să înveți bine ca să dai de copiat și să faci bani ca să le pui de băut, să-i poți și tu lua cu ceva. zic asta din bănuiala mea că de când ai ajuns președinte ai cheltuit câteva zeci de millioane din banii noștri și n-ai făcut absolut nimic, nici pentru cei care te-au votat, nici pentru cei care nu. o să fiu sincer ș-am să-ți spun că istoria a mai cunoscut așa domnitori și despre ei în cărți nu scrie, foarte curând vom uita definitiv de dumneata, pot anticipa și spune că-n maxim 5-7 ani cariera dumitale se va termina și vei ajunge, alături de ghimpu, filat, etc., uitat în analele istoriei. mai bine de jumătate din cei care te-au ales vor muri în iarna asta, de foame, de frig, de sete, de bătrânețe, de comă alcoolică. iar cei care nu se vor dezamăgi și nu pentru că media gmg îți vrea răul, nu, nu media e de vină ci tocmai lăcomia și prostia dumitale.

ai vrut să fii președinte, ți-ai trădat toți partenerii pentru asta, te-ai înconjurat de eventuali trădători, te-ai milogit pe lângă Vlad, ca să ce? să cheltui banii noștri și să te dai mare la Condrița? unde-s promisiunile alea? socialismul ăsta e tocmai asta, niște proletari care au ajuns în castel ș-au început să calce în picioare picturile de pe pereți cu cizmele-n glod. că n-ai dumneata vână de nobil și conducător, mai degrabă de paharnic. nu lua asta cu rău, spun ce văd. înafară de bârfe, șantaj, milogeală și mofturi de sărac, n-ai arătat alte calități, bănuiesc că banii te-au orbit și ușor pierzi și ce mai aveai omenesc acolo. ești pescar și vânător și vrei să fii ca Putin din răsputeri, dar nu te poți dumneata, Igor, compara cu el, încetează. ăla are o țară cât 300 moldove, lasă ponturile de sărăntoc, fii mai umil nițel. și toată prostia asta cu limba de stat, toată aberația asta în sec. XXI, ce mai contează ce dialect vorbește omul, a?

știm ambii că problema nu se pune între pro-rusia și pro-ue, copii dumitale vor fi dați la cele mai bune școli din ue, nimeni nu-și dă copii la studii în rusia, vacanțele cu soția și familia tot în ue le faceți și invetițiile tot în ue vor fi. treaba cu pro-rusia e pentru prostime, trebuia cineva să fure target grupul ăsta de gasterbaiteri și bunicuțe alde hrenova, dar era odnoklasniki se va termina Igor Nicolaievici, dumneata poate nu simți, dar vine era Istagram și aici nu prea ai șanse.  și treab asta cu super-ortodoxul Dodon e tot o minciună și o știm ambii, e un spectacol de ochii lumii, un om cult nu se laudă cu faptul că pupă icoane și mâini pe la preoți. e de ochii lumii și pentru PR și ambii știm asta foarte bine. poate prostimea încă nu, dar o va afla. nu se poate să cheltui millioane din cazna și să nu se-ntoarcă asta înapoi, e ca un bumerang, v-o spun eu dacă încă dulăul dumitale Ion nu ți-a șoptit-o.

curând, când vei cheltui mai mult decât a fost furat din cazna, lucrurile o vor lua razna, pot anticipa asta, și atunci nu te salva nici un monolog glorios despre victoria comunismului. și nici șantajele, dumneata nu ești Vlad să ne sperii, ești prea laș pentru așa ceva.

sunt dispus să cred că sunteți pus de formă în postul ăsta și vă distrați cât e de distrat, dar de ce să nu demonstrați un pic de demnitate, dincolo de moaca dumneavoastră deloc simpatică? până azi n-am văzut nimic util pentru țară, nimic important, n-ai dumneata așa ambiție să faci ceva important în viața asta dincolo de steaguri roșii și muci prin conferințe? oare inima dumitale de bărbat n-are așa o calitate ca onoarea, sau ești un pui de colhoznic deprins să lingă cizme pentru un boț de mămăligă? asta văd, asta spun.

dumneata nu ești președintele meu, ai fi putut fi, dar nu ești, și n-ai făcut decât să te comporți ca un copil frustrat căruia nu i s-a dat și când a putut să-și ia singur a rupt în bucăți jucăria, doar că dumneata ai uitat că țara asta nu-i jucăria dumitale.

în sondaje se spune că ai susținerea maselor, dar să fim sinceri, masele sunt ușor de influiențat și la cât de săraci și proști sunt oamenii depinde cine le dă *batonul primul la următoarele alegeri, iar la cât cheltui dumneata aiurea pe petreceri, se pare că de baton n-o să mai ai curând. în sondaje se mai zice că pd nu prea are mare treabă, deși absolut toți dansați pe muzica lui Plahotniuc, care va fi următorul președinte și lumea chiar își va dori asta. și probabil ăsta va fi unicul dumitale merit.

vreau să închei simplu, n-aș vrea să ajung un marasmatic ca dumitale, și să spun că vine crăciunul și tradiția e mai presus de orice în țara asta, după cum bine știți și jucați pe cartea asta, iar tradiția spune că *porcul va fi jertfit*. sper să înțelegeți metafora.

pace.

 

 

 

 

 

 

 

Standard

soții vs amante

sunt, nu știu cum, abonat la o pagină pe fb unde-și deplâng necazurile în sex copilași și copilițe, și toate astea anonim. uneori mai scrie și câte una care e amanta cuiva. vreau să vorbim azi nițel despre asta. n-am fost amantul unei căsătorite niciodată, deși m-am culcat de vreo câteva ori cu tipe care aveau iubit atunci și cunosc fete care au fost amantele unui căsătorit. pe unde am mai citit, pe unde am mai văzut, am mai auzit povestioare și toate alea. deci de ce apar amantele?

pentru că soțiile devin plicticoase și enervante, fără să observe se tripează pe grijile căminului și devin înțepate, în mare pentru că se fut mai rar cu soții lor din varii motive, iar altele după naștere devin duse rău pe copil și uită că mai e și bărbatul în casă, iar el vrea să-l mai apuce cineva de coițe, măcar arareori. de regulă bărbații iau amante mai tinerele care-s gata pentru o plimbare cu mașina și bănuți cheltuiți pe ea prin restaurante și camere închiriate, să-i facă toate mofturile în pat, mofturi pe care nici nu spera să le aibă. copilițele astea mercantile și fără scrupule, care de cele mai dese ori devin amatele căsătoriților știind de situația lor familială, sunt deseori cu 7-15 ani mai tinere și foarte rar sunt fete implicate în vreo relație. plăceresa lor de felină le face să facă abstracție de tot și nu-și pun problema că vor avea și ele un soț cândva, care ar putea face la fel. amanții sunt acei oameni care nu vor ca ceea ce fac ei să li se întâmple lor, dar o fac din simpla plăcere sadică de a poseda ceva. plus fiecare femeie și bărbat vrea atenție și experimente în pat, vrea pe cineva care n-are dureri de cap și burtă, timp pentru somn și grijă de mărunțișurile vieții.

puteți să vă supărați pe mine și să-mi dați articolul pe pagina feministelor, dar adevărul mi-i mai aproape și el așa-i. prost e bărbatul care investește într-o amantă, ea îl va lăsa după ce se va plictisi de el. nu faci familie cu o amantă niciodată din pricina trecutului care va fi între voi, tu un curvar și ea o curvă, pentru că oamenii nu se schimbă peste noapte. bărbații cu cap se folosesc și lasă, fac asta așa ca să nu afle nici cel de sus. bărbatul prost îi dă adresele și numărul de telefon, iar femeia iudă din natură special îl va ispiti și-i va da de înțeles că-l vrea tocmai atunci când e cu familia, pentru că femeia care a hotărât să fie amanta unui tip mult mai matur care-i face cunilingus în timpul liber, va vrea să-l folosească la maxim hrănindu-și orgoliul cu faptul că poate avea ce-și dorește.

soțiile, dacă ajung să-și caute un amant, sunt mai deștepte aici. ele vor căuta un bărbat în relație, sau căsătorit. din câteva motive logice. 1. cu siguranță n-aduce vreo boală venerică în casă (bărbatul e mult mai infantil aici), 2. îl poate lăsa oricând se plictisește, fără riscul să fie căutată, 3. plăcerea e doar carnală și de moment, 4. …etc.

e ok sau nu să ai un amant? perfect e să n-ai, dar aici chiar nu poți mâna în foc. toți vor să fie fericiți și e dreptul lor. doar că dacă nu mai ești fericit și începe să-ți cauți probleme pe cap, de ce să nu lași naibii tot și gata? copii și rude? ok, ăsta era un motiv real acum câteva decenii, când era o rușine să divorțezi, azi ne chiar ok. se pare că e o lege care permite să se facă doar la notar, faci actu și gata.

într-un final totu-i despre frustrări și complexe, zic psihologii și psihiatrii. totu-i despre eros și rutină în pat. rutină în viață, rutină în pat, deprinderi și plictis. cum să scapi de asta? caută, comunică, acceptă.

de regulă, aici nu generalizez, într-o bătălie dintre amant/ă și soț/ie câștigă primul lupta și al doilea războiul. doar că oamenii poate iartă, dar nu uită niciodată.

ca și concluzie aș spune: nu fă ce nu-ți place altcuiva, karma-i un bumerang. și fostele cu foștii lor.

dacă ești soție acordă-i atenție bărbatului și alintă-l nu doar cu bucate și stres de la facturi, dacă ești soț nu ezita să experimentezi cu partenera, dacă ești amantă să știi că o relație în care pui preț doar pe vagin e sortită eșecului într-un final, dacă ești amant nu te îndrăgosti niciodată, bagă-ți alup și fugi. și cel mai important, nu fiți ipocriți și cretini în relații, toate vin și pleacă, voi însă veți avea de purtat hoitul ăsta după voi peste tot. un gram de plăcere vs un kg de ură, merită sau nu decide fiecare. …

pace.

Standard

referitor la referendum

mai sunt zile numărate până la referendum și după cum ne-am deprins deja cu masele de pe fb, vk și ok, toată lumea numai despre asta va vorbi. să-l demitem sau nu pe chirtoacă, să mergem sau nu la referendum, să boicotăm și să cerem alegeri anticipate, să ne masturbăm cu degetul în poponeț, etc.

am văzut că mulți tineri formatori de opinie zic să boicotăm și toate alea, lucru obișnuit la tineri, care-s niște lași și decid, din lene și plictis, să stea acasă în timp ce buneii lor, cu tot cu paralici și parkinson, merg să le decidă soarta. chiar și chirtoacă în spotul publicitar zice să stăm acasă. eu cred că trebuie mers ș-am să vă argumentez de ce.

în primul rând, ș-am mai spus asta în nenumărate rânduri, chirtoacă nu mai vede primăria cum n-o să văd eu păsărica irinei rimeș, din punct de vedere politic e aproape un cadavru la fragida-i vârstă, în mare din pricina faptului că-i un ochelarist fără caracter, am văzut cum vine cu revoluție de jertfă și vrea s-o facă pe mesia, dar n-are șanse, e prea târziu, aproape toți alde mine care l-au susținut nu mai cred în el, eu, spre exemplu, nu voi mai vota pentru el, dar la referendum voi merge și vă dau niște mini-argumente de ce.

dodon ne toacă banii pe toate fleacurile, referendum, filme, aparate foto, ghiozdane la copii, șubă la soție, cheltuie millioane din banii noștri pe care va trebui să-i întoarcem înapoi degrabă. dodon e un cretin, dar eu zic să-i facem jocul aici, adică să mergem și să punem nu, să mergem organizat și la întrebarea *vrei să-l demiți pe chirtoacă* să spunem NU. trebuie să vadă că cei care nu-s de părerea lui există. și ei pot ieși la vot dacă-i cazul. nu cred că-i ok să-l boicotăm stând acasă, cred că-i ok să-l boicotăm pe tărâmul lui, în jocul lui.

tinerii ar trebui să reprezinte forța în orice stat. nu vreau să cred că avem mai bine de 50% susținători pro-ruși printre tineri. vreau să cred că grosul e la rusofobi și românofobi trecuți de primele tinereți. nu vreau să cred că lumea, după ce bulangiul ăsta într-un an n-a făcut nimic respectabil, îl iubește la fel. bine o parte din țară e analfabetă și în comă alcoolică, hai să nu stăm după deget, dar mai e și lume sănătoasă la minte și vreau ca tocmai această lume sănătoasă să iasă pe 19 și să strice planul președintelui.

acum cui i-am da primăria. primăria e un cuib de viespi și aici nu scapi cu un primar numai, acolo trebuie curățenie generală. ar fi perfect dacă după ce-i îi răspundem la întrebarea lui socialistul să ne adunăm într-un număr cât se poate de mare, să mergem la ușa primăriei și să ne alegem noi primarul, poate chiar unul apolitic. nu vreau să cred că în oraș nu se poate găsi un om suficient de gospodar și inteligent pentru asta, nu vreau și nu voi crede. măcar un brega, la urma urmei. un om care-i cunoaște problemele.

orașul ăsta n-are șanse atâta timp cât rtec, spații verzi, lumina, drumurile, gunoiul, toate structurile astea care-l fac să funcționeze e condus de boșorogi rămași de acum 300 de ani la conducere, boșorogi care plătesc o leafă mizeră altor boșorogi care beau într-o nebunie jumătate din ziua de muncă. e nevoie de o mână de fier și asta se poate, dacă este susținerea omului de rând. cetățeanul trebuie să-și ia cetatea înapoi.

dacă noi am ieși organizat, mă refer la tineri, n-am sta acasă și ne-am ascunde așteptând să vedem ce s-a decis fără noi, dacă ne-am implica activ în tot ce ține de oraș, pentru că noi stăm în trafic și dăm copii la grădiniță, sau mergem la insituțiile de învățământ să urmărim cum se dau de rușine profii, noi avem nevoie de un oraș ok mai mult decât buneii noștri stocați în amintirea unei lumi pierdute.

treaba nu stă cu chirtoacă înapoi, treaba stă cu faptul că suntem noi gata să ținăm piept sau ne ascundem și stăm ca șoriceii. azi cedăm, mâine cedăm, și așa toată viața. la urma urmei putem să-l trimitem naibii pe chirtoacă și după, dacă el n-are suficientă ambiție să fie bărbat și să-și asume asta. deși chirtoacă și bărbăția nu prea prietenesc, din câte am văzut.

haideți să mergem și să le stricăm planurile, iar după să ne alegem un primar și să-l cerem. pot eu să ies la tv sau radio să vorbesc din numele vostru, dacă vă e rușine, asta după ce hotărâm pe cine am vrea. sec. 21 e sec. media, hai să ne unim, nu vreau să cred că nu se mai poate și că mucegaiul de pe fb, vk și ok s-a pus pe creierile noastre definitiv.

pace.

 

 

Standard

mâinile jos de pe viața mea privată

am văzut cât fum fac jurnaliștii cu pozele intime și imagini șocante cu un anume politician, sau persoană publică, sau oricine apare prea des la televizor. ideea e că ne place să spălăm rufele în public și să vedem cum alții le spală.

personal cred că dorin s-a îngropat ca și politician și-n mare din vina lui mihai, care-i dus rău, dar asta-i altă mâncare de pește. nu mă prea interesează azi cine ia primăria pentru că sunt de părere că se poate scoate ceva din ea doar dacă vine primar un nipon, sau neamț, sau măcar un ungur, nu cred că un moldovean, sau moldoveancă, fie el cu steag albastru, verde sau roșu, poate scoate ceva din orașul ăsta. problema nu-i în primar ci în echipă și coaie, dar și în lăcomia și mișmașurile pe care un moldovean nu le va refuza niciodată. noi suntem un popor sărac pe plan moral și cu asta n-ai ce-i face.

pe mine mă irită cum se dezlănțuie jurnaliștii și media cu imagini șocante din viața cuiva. că cică cu mașina de servici, din banii publici, blabla. bre oricine din voi ar face asta, iar cine n-are păcat să arunce cu pietre în mine. lăsaț-o pulii de cinstiți. bun, să zicem că omul e din banii lui la odihnă, de ce ar trebui să vă frece pe voi cu cine, când și unde ș-o trage cutare politician sau interpret? e numai treaba lui. țin minte valurile făcute cu filat când o regula pe blonda aia. bre bravo lui, eu tot am futut blonde și nu-mi pare rău deloc. de ce trebuie să scobim sub unghie subiecte și să înjosim oamenii? eu am zile când n-am chef de sex și zile în care o fac fără performanțe, nu prea pot dansa și am fost în viața asta atât de beat că dormeam în voma mea, poftim găsiți poze și șantajați-mă, nu dau doi bani pe asta. mi se pare josnic să vii cu din astea și să hrănești poporul cu așa fleacuri, jurnaliștii sulii mele.

mi se pare mie așa, poate n-am dreptate, dar ce face omul în afara serviciului și acasă la el e numai treaba lui, fie el cât de plahotniuc, sau superstar, n-ar fi. ce fac eu în garaj cu prietenii, în pat cu femeia, în pădure cu frații, în oraș cu prietenii, într-o vorbă tot ce fac eu în afara angajamentului meu pentru care-mi iau salariul, e numai TREABA MEA. și dacă mâine devin un superstar o să mă trezesc cu paparazzi care o să-mi mirioase căcatul ș-or să spună că uite nu miroase așa cum trebuie să miroase un căcat adevărat, ok pot s-o facă, pe mine nu mă stresează, doar că mi se pare atât de penibil să hrănești atenția publică și să te gonești după like&klass folosind așa variante.

zicem că publicul e aiurea, că țara asta e plină de bâdlă, dar cum să nu fie dacă la televizor bâdlele bârfesc alte bâdle, bâdle fac publicitate altor bâdle, în insituțiile de învîțământ bâdle ne educă crescând alte bâdle care vor bâdli în continuare. milă și scârbă de voi. hai să fim oleacă mai serioși bre fraților de breaslă, mai dați-le peste labă redactorilor șefi care vă dau așa teme nașpa, sau voi bloggerași plătiți, înțeleg că-i despre bani, vreau și eu bani, dar hai să ne mai și gândim că banii se duc pe pulă, dar așa treabă ca demnitatea umană ar trebui să rămână, că înainte să vă ia pe sus spre morgă nu banii vă vor face să fiți liniștiți ci anume demnitatea umană.

pace.

Standard

sunt un killer ordinar

moldova e țara gangsterilor. aici e mai dihai ca-n vestul sălbatic, mai dur decât în cartierele cu latinoși și negrotei prin america, aici toți țăranii sunt, sau bandiți, sau polițai (care-s tot bandiți doar că au epoleți și acoperire). în țara asta fiecare gopnic pișat în pantaloni rezolvă ceva la telefon în maxi-taxi, fiecare barâgă e văr cu cineva care poate rezolva orice, fiecare dimă și valeră are clanul lui criminal, și toți, absolut toți, au paniatii. trăiesc pe paniatii. samuraii nu alta. mai ales cei care n-au stat închiși niciodată.

am văst zilele trecute un interviu cu un killer la tv. mai ceva ca-n filme. țara asta va hrăni cinematografia de la holywood, pun dintele pe asta. nu s-a mai petrecut așa jaf ca aici nicăieri în lume, adică să dispară peste noapte câteva sute de kg de bani din cazna și toți să tacă după, și nicăieri în lume nu s-a dat așa importanță unui ucigaș ratat. ce fel de killer bleadi care împușcă omul de câteva ori și ăla nu moare, da glontele de rezervă în cap, sau el n-o văst filme? ce fel de killer care greșește clientul? fut câteva gloanțe și după: sorry am greșit nițel. moldovenii îs așa de nașpa că nu pot nimic duce la capăt, eu mă mir că noi am născut așa minți ca ălea care iau premii pe la concursuri de talente, și alde vlad de care toți se tem, apropo mă îndoiesc că-i moldovean curat. eu mă mir că moldovenii fac copii, la cât de lehamite fac tot nu e de mirare că femeile noastre după 35 devin niște sfrijite frustrate, bleadi cu așa bărbați ca moldovenii ți-e și scârbă să te fuți.

moldovenii înghit tot. nu m-aș mira dacă ar arăta un reportaj precum că la rezina se cresc unicorni și girafe cu două capuri. bine, să admitem că ăla are dreptate, ok.super frate, val o dus valul la mal. ș? acum ce facem?

de parcă noi nu știm că se trage cox. toți care au rublă prea multă se droghează și fut minore, absolut toți. vă asigur că printre deputați și afaceriști în țara asta sunt o sumedenie de gay și pedofili, chiar și printre polițiști și menegeri de mâna a 3-a. diavolul cu asta-i ia pe toți când le dă bani, că nu degeaba se zice că banu-i ochiul dracului. voi probabil nu știți, dar noi aici vindem copii de prin internate la tot felul de boșorogi și asta la tv nu se spune că nu-s interese, directorii iau la mână, copii iau la cioc, și toți sunt fericiți. principalul politica să meargă și dodon să fută maimuța cu limba moldovenească în continuare. bravă mămăligarilor!

no bine, fie vorba între noi, se merge pe capuri. toți merg pe capuri pentru a răzbate în țara asta. moldoveanul n-ar fi moldovean dacă nu și-ar kidăni, nu și-ar trăda fratele și conpatriotul. în adn-ul moldoveanului e treaba asta, noi suntem o nație de bârfitori egoiști și mârșavi, hai să lăsăm ipocrizia pentru cei care o fac pe mironosițele când citesc postările lui costea cheianu și-l laudă pe andrușa bolocan.

deci să revin la reglările de conturi. un om iese și atacă deschis un tip de care toți se tem. pentru asta, sau are tupeu, sau e prost, sau are curaj, sau e plătit prea bine s-o facă. plătit mai bine decât ar plăti vlad și păzit mai bine decât ar face-o vlad, asta înseamnă o krâșă nehuiovaia de la bratva și aici chiar e vorba de reglări de conturi pe bani enormi. nu mă mir dacă vor zbura capuri după asta. să admitem că omuleanu ăsta, vitalie, chiar spune adevărul, să fie sănătos și bravo lui, de ce anume acum? de ce n-a făcut-o mai devreme? și ce ar trebui să ne frece pe noi, cetățenii care murim de foame, că ei se omoară între ei? serios, o să fiu eu mai fericit după asta, salariul meu o să vină pe card, că tot nu vine de două luni, dodon o să fie mai român și roșca o să voteze pentru băsescu, sau cum? ok, să las marazmul și cinismul meu obișnuit. plahotniuk e un om rău, asta da, asta știm toți. și filat e un om rău, și ghimpu, și dodon, și voronin, și năstase, și țopa, și usatâi, și ăla care-i cică mason, și toată șleahta lor de barosani e o adunătură de lupi care ne iau de oi și ne rănesc cu anecdote care nici măcar nu-s funny, și ce facem noi? ieșim ca boii și urlăm în piață și revenim la berea caldă și la datoriile pe curent? sukableadi. sau deveni killeri și bandițăi de mâna a 2-a și ne mințim unii pe alții pentru a răzbate în viață. niște kitsch de oameni nu alta, niște aborigeni albi în inima europei, râd și găinile arabilor de noi.

bon, de ce la jurnal, unde de ceva vreme apare cam des usatâi. bine eu nu cred în pu(b)lica și toate alea, eu am lucrat la tv și vă pot spune că adevărul nu este și nu va fi la tv niciodată, până a ieși ceva pe marile și micile ecrane trece pe la șăful de sus, apoi pe la redactor, apoi pe la ăla încă unu care-i responsabil de emisie, apoi ajunge să vă fie dat pe tavă. nimic la tv nu apare neregizat, nimic niciodată. numai un dalbaiob ca mine putea să apară neregizat, dar eu făceam divertisment, nu politică. și nu l-am făcut decât un an. făcut, e cuvântul cheie. de ce n-a băgat un video pe net așa cum fac vblogeri că a era tehnologiilor acum, mie mi-ar fi părut mult mai credibil așa, apropo.

nu vă supărați că vă iau așa pe sus cu vorbe de ocară, dar bre e prea de tot. media în țara asta e un căcat cu perje, bine că mai ai libertatea să deții un blog, mulțumesc europă de asta, altfel era jale și amar. nu credeți în tot ce se spune și se scrie bre, toate-s păreri, doar că unele gratis, iar altele plătite, cu sânge sau cu multă-multă-multă rublă (aici poate fi valuta care-ți place).

pace și etc.

 

 

 

Standard

arta cum arată

am fost ieri la o expoziție în incinta filarmonicii la care erau expuse lucrările (se zice că cele mai bune) ale elevilor și studenților la arte, de la amtap, plămădeală și vieru. lucrarea prietenei mele n-a fost acceptată pe motiv că nu reprezintă insituția (eu o consider o pictoriță foarte talentată, dar arta e ceva subiectiv așa că aici e de discutat), totuși am decis să merg să văd ce lucrări reprezintă insituția, sau instituțiile. era un concurs. pe a mea au refuzat-o deja la 4 concursuri și eram foarte curios, îmi ziceam: poate într-adevăr sunt lucrări atât de bune încât ea e o diletantă și nu merită, dar ….

am mers ș-am avut o revelație, prieteni. revelația mea a fost că-n țara asta profi în arte ajung nu cei care au vocație de prof și talent enorm, nu un picasso sau gogh (un geniu ar fi mântuit cu zile de administrație, care-s mănăgeri pentru care flamingo pe fundal de salcie și cu biserică lângă iaz e vârful artei și matcovshi e ultimul mare poet din univers), ajung  nulitățile care n-au reușit să se afirme altcumva, artiști care nu erau chiar cotați printre colegi (mici hitlerași), pictori tehnici și libidinoși care-și fut studentele (bine aici nu-i acuz, noi toți vrem să futem studente tinere, frumoase și proaste). a fi tehnic încă nu înseamnă a fi mare, apropo dragi artiști. ok, sunt unii care iau premii că e atâta ură și zavistie în uniuni că dacă ai intra cu un aparat de verificat ura ar exploda, dar fie, sunt unii care iau premii, alde svernei de exemplu care-i un bandit talentat, dar oare cât de mult merită?

școlile de artă devin niște cuiburi de corupție în care se spală bani, în care se fură lucrările cele mai bune și se vând, în care se susțin alte mici nulități și cei care au talent sunt călcați în picioare și urâți pentru că nu fac biserici pe fundalul iazului. iau la buget copii care nu pot ține un creion în mână și-i pun la contract pe micii genii, fac tot posibilul să umple arta de pițipoance penibile care-și câștigă galeria cu pizda și după ne zicem unul altuia că wow ce se face în lume și cât de puțin la noi. da cine bleadi să facă dacă toți profii sunt niște nulități, dacă cei buni au fost dați afară din instituții și înlocuiți cu marionete care n-au făcut istorie niciodată?

eu am făcut actorie și n-am mers la teatru, cum credeți de ce? și nu eram chiar cel mai netalentat tânăr din instituția aia. și nici prost nu eram. am văzut cum colegi de breaslă care nu puteau lega două fraze și care erau scândure azi predau actoria copilașilor naivi, alții care o luau cu același sex pe la colțuri azi vorbesc de principii în artă, cum cei mai talentați au devenit și ei niște roboței fără suflet care-ți bagă pe gât academismul ăla băbesc.

maeștrii și profii distrug talentele! odată am vrut să bat un artist din ăsta cu barbă și poate o voi face cândva. cică caras a făcut-o și dacă e adevărat are tot respectul meu.

e foame de oameni deschiși la minte. înțeleg că e complicat să fii un profesor profesionist la salariul care-l au, dar tu ai de crescut copii, ești un al 2-lea părinte, dacă nu poți fi un axemplu, dacă repeți aceleași tâmpenii din carte pe care nu le-ai înțeles nici tu, dacă-ți povestești la lecții iubirile ratate și nu-i faci pe oameni să vadă în tine ceva ce și-ar dori să devină cum vrei să te respecte și să iasă din lenta de pe istagram, a? hai să zicem lucrurilor pe nume, am obosit de ipocrizie.

recunosc că n-am studii în pictură și totuși am făcut-o pe proful într-o glumă la amtap acum vreo 10 ani și copii ăia îmi aduceau tablourile la care le dădeam sfaturi, eu care eram de vârsta lor, sfaturi mai utile și mai ok decțât de la profii lor maeștri în artă și alte alea, e așa de ironic că și după atâția ani mă înfoaie râsul când îmi amintesc.

deci am fost eu ieri la expo aia ș-am văzut cum kitsch-ul e lăudat și aplaudat de doamnele alea cu părul făcut ca la nuntă și de neni în sacou cu fețe de pedofili uitați în crâng, niște căcaturi de lucrări lăudate de te caci pe tine și cele 7 din 80 de lucrări trecute cu vederea. erau 7 în pula mea bune din cam 70-80 lucrări. și alea trecute cu vederea! știu că arta e ceva subiectiv, adică te atinge sau nu, dar bre tre să fii chiar orb să nu recunoști o lucrare bună alături de una de tot rahatul, mai ales că ai școala aia mare sovietică de artă.

să fie maia cât de maie și să vrei tu sistem educațional și tineri care să schimbe țara, dar bre nu se poate cu așa ratați să educi generații, n-ai cum scoate nimic pentru că 90% sunt nulități și printre elevi0studenți, numai 10% au vână să facă ceva, dar tu tocmai pe ăia 10% îi distrugi și lași masele să câștige ș-apoi o iei cu: trebuie să fim egali! nu bre, nu trebuie să fim egali. un artist vede un alt artist de la distanță, dacă n-o vezi păi nu ești unu și n-ai de ce să te duci cu masele de pițipoane și cocalari la dracu-n praznic.

hai că mă ia cu năbădăi. într-o zi o să vă spun eu de artă câteva. n-oi fi eu mare artist, dar m-a făcut mama cu simț estetic și suflet, iar asta face mai mult decât toate pensulele și măștile voastre.

iar vouă copii talentați vreau să vă zic: profesorii voștri nu întotdeauna au dreptate, mulți dintre ei sunt doar niște frustrați care nu vor accepta că elevul îl poate rupe! cine merită se simte. un maestru adevărat își dorește ca elevul să-l depășească! cam așa.

pace.

 

Standard

limba ta și limba mea

am văzut că iar se bate apa-n piuă cu veșnica noastră problemă *limba*. cine și ce limbă vorbește. rușii ne învață că vorbim moldoveneasca, românii zic că-i un dialect de grai și că moldoveneasca nu există, europenii vin cu sfaturi și tot așa. fiecare cu ideea lui despre limbă. știți ce o să vă zic eu? băgați-vă limba-n cur!

vorbesc destul de clar 3 limbi, dar mi-aș fi dorit 6. o să-i educ pe copii mei să vorbească 6, dacă or vrea.

consider că treaba asta cu limba e una inventată. hai ș-om face încă un referendum, că nouă ne place să irosim bani din cazna pe fleacuri în timp ce nu-s pensii și în artă nu se investește niciodată, în schimb ne jucăm de-a preșendinții, nu-i așa igari nicalaievici?

băi voi serios vedeți în asta o problemă? nu vedeți cum vă feresc ochii de la chestii cu adevărat importante și cum se spală milliarde pe la spatele vostru și vă omoară visele în subsolurile blocurilor alea sure pe lângă care trecem fără să știm că-n subsolul lor e visul nostru spulberat în timp ce voi (adică noi) vă frecați menta cu probleme de ordin *ce limbă vorbim*, *în transnistria sunt frații noștri*, *unirea înseamnă …*, etc. știți ce? nahui transnistria, nahui limba, nahui deciziile CNS FRD MIY FRL NDR ASE și ce mai e pe acolo.

dacă în transistria erau frații noștri ar fi vrut să fie cu noi și ne-am fi unit deja. acolo-i plin de ruși românofobi și fanatici și țărani care n-au idee că-i sec. 21 afară, poate vreo 10% îs ok, dar vreo 10% avem și aici, în partea asta de nistru. n-am auzit să vrea cineva asta, numai bani cheltuiți aiurea, îi ținem noi, îi țin rușii, toți îi țin ca într-o seră și ei stau acolo în 1968 și-s ok cu asta. care a vrut o scimbare demult nu mai sunt acolo. coreea de sud e foarte ok fără coreea de nord, dacă prinzi metafora.

limba e un mecanism. unioniștii alde ghimpu, dușmanii adevărați ai unirii sunt tocmai acești unioniști care nu se pot uni între ei, i-au lăsat pe alde socialistul comunist să prindă la putere și, de fapt, dușmani ne fac nu rușii și nu ei urlă la posturile lor tv despre ce limbă vorbim noi, dar tocmai moldoveni, moldoveni alde dodon și tot felul de membi AȘM care nu se pot dezmetici. cine plătește ăla comandă limba. dușmanul limbii e moldoveanul, el nu zice că n-are idee cum să lege două vorbe, el se leagă de limbă, că așa i-au scris lui în cărți în chiriliță comuniștii. și la urma urmei chiar de-i așa ce treabă mai are, să vorbească care și cum poate, important e să ne înțelegem. și dacă veni vorba dialectele de grai sunt mai melodioase pentru mine decât limba literară. și argoul tot. și asta în toate limbile.

într-o lume în care apar tot mai multe companii care-și scriu în latină cuvinte rusești, un fel de chiriliță numai că invers, în lumea în care tot mai mulți ruși își dau copii la grădinițe românești (sau cum zic unii moldovenești) și, respectiv, în școli, ca copilul să cunoască limba de mic ( e o necesitate dacă va vrea să se angajeze undeva pe viitor), în lumea în care toți pleacă peste hotare la muncă, care în rusia, care în românia sau ue, în lumea în care toate popoarele migrează și emigrarea este subiectul de top, în lumea în care nu mai există o limbă curată, doar dialecte, pentru că s-au amestecat popoarele mai dihai ca-n babilon, în lumea în care în metro poți întâlni oameni din peste 20 de țări și auzi peste 10 limbi diverse vorbite, în lumea în care se fac bani pe net și acolo aproape tot e în engleză, în lumea asta voi vă stresați din pricina limbii vorbite? ăi pădure e 2017 afară, gata. că vorbesc eu moldoveneasca, româna, rusa veche sau nouă, engleza britană sau americană, franceza din paris, sau aia din maroc, intaliana din sicilia sau aia din periferia milano, germana sau austriaca, norvegiana sau suedeza, greaca sau cretana, turca sau amestecul din găgăuzia, etc. … pe cine fute asta bre? oamenii care au minte învață cât mai multe limbi și tac, învârt la mustață, doar limitații și bâdla se opresc la o limbă, sau imperialiștii tradiționaliști care cred că dacă țara lor cândva cucerea popoare ap tot așa o rămas tot, nu bre, timpurile s-au schimbat. până și americanii culți și rușii inteligenți recunosc asta, iar bâdla-i bâdlă în toată lumea și peste tot e la fel.

și de altfel popoarele mici au învățat limba popoarelor mari dintotdeauna. vorbiți rusa și engleza, chineza și germana și veți fi cei mai cotați și căutați în toată lumea, vă asigur.

pace.

 

 

Standard

problema gheretelor

în țara asta părerea publicului contează doar în cele câteva săptămâni până la alegeri (locale sau pe țară) și când un subiect devine prea mediatizat, în rest nu interesează pe nimeni problema ta.

ca să ne înțelegem trebuie să știți că orice se poate rezolva și se poate face bine, europa e la distanța a 4-5 semnături pe o foaie cu câteva ștampile. de exemplu treaba cu gheretele, despre care se tot vorbește atâta, deja ne-am deprins cu ele, e ușor, ai țigări și ziare la fiecare 8-15 metri, un lucru neobișnuit în toată europa, bănuiesc că în rusia tot, un lucru care-i șochează și pe turiști, numindu-ne *orașul gheretelor*, acum am observat că în weekend au dispărut din zona centrului vreo 80% dintre gherete.

nu-s prost și-mi dau seama că-i legat de referendumul pentru deminterea lui chirtoacă (pentru care am votat și n-o voi mai face-o niciodată, am eu motivele mele) e așa să ne arate că uite cum arată orașul fără el, ipocrizie ca tot ce se face în țara asta, dar cu asta n-ai ce face, așa suntem noi *națiunea lehamite*.

totuși se poate. sigur că ele vor reveni după referendum, indiferent cine va câștiga, pentru că e vorba de bani, de cheltuieli enorme ale celor care au instalat gheretele și a celor care-și comercializează marfa în gherete, de exemplu moldpressa și tutun ctc, sau cine e acolo. mai sunt și astea cu cafea și toate prostiile din lume. orașul ăsta arată ca al 7-lea km, numai că mai are și clădiri printre gherete și tarabe. la urma urmei mai fac un loc de muncă și aici chiar nu pot să zic că e numai rău în asta (adică în apariția gheretelor și tarabelor), doar zic că e o problemă care trebuie abordată din divesre puncte de vedere. eu, spre exemplu, nu fumez și nu citesc ziare, pentru mine un oraș fără gherete, adică măcar un centru fără ele, e mult mai voluminos și mai aproape de mine și nu văd o problemă dacă moldoveanul își mișcă hoitul până la un magazin sau market dacă vrea ceva. am fost în bolonia și trebuia să merg 3km până la cea mai apropiată tabacherie și n-am murit.

ce mi-a demonstrat mie treaba asta e că se poate, dacă sunt interese, nu civile, societatea civilă nu fute pe nimeni, societatea civilă e un bonus la salariul ong-știlor, în rest acolo unde se iau decizii nu se ține cont de părerea noastră, asta deja am înțeles-o prea bine și nu mă mai hrănesc cu iluzia că aș conta. câte unu nu contăm, contăm doar dacă suntem de la o mie în sus, apropo. dar se poate. se poate face un drum bun, chiar cu alcoolicii angajați să-și facă treaba, se poate scoate gheretele, se poate face un oraș frumos, se poate repara, toate se pot face dacă sunt interese, dacă apar cele câteva semnături pe foaia aia.

poate ne învățăm să cerem, a? să cerem dacă vrem ceva? pentru că noi contăm. curând va trebui să căutăm un nou primar și va fi unul de care iar să ne plângem, sau unul de care să cerem ceva? să cerem să ne apere interesele. știu că se fac mișmașuri pe la spatele lor acolo, dar dacă ai coaie le rezolvi, iar dacă ești doar o cârpă însetată de eurași nu faci tu din orașul și din țara asta păpușă niciodată. bani e bine, bani e frumos, dar mai fă și ceva pentru istorie, pentru vecini, pentru oraș, pentru țară. că banii se duc, ca și posturile, dar amintirea ta rămâne.

înțeleg că-i urât pentru cei care bagă bani în gherete și pentru băbuțele care comercializau acolo, dar eu consider că orașul ăsta merită oleacă de aer, măcar în centru, e prea încărcat și toate gheretele alea îl fac să arate ca o piață centrală.

oricum mă bucur de cele câteva zile fără.

pace.

 

Standard

based on a true story

mă speria tot timpul când vedeam remarca *based on a true story* la începutul unui film, asta mă făcea să înțeleg că cele mai dure atrocități se petrec chiar aici, în blocul vecin, pe strada vecină, în orașul vecin, în grădinița și școala copilului meu, alături. întotdeauna alături. sunt suficient de inteligent să înțeleg că filmele nu arată decât 20% din adevăratul adevăr, ceea ce înseamnă că în viață, dacă chiar s-a petrecut asta, a fost mult mai dur și mai violent. oamenii sunt niște fiare, niște ființe fără scrupule și milă, asta atâta timp cât nu li se întâmplă lor. dacă li se petrece lor încep să se roage și să-l cheme pe Domnul, pentru care au plătit la biserică sume considerabile, să-i ajute. ne place să credem, undeva inconștient, că toate se petrec acolo, nu aici. dar nu-i chiar așa. o să vă povestesc trei cazuri diferite care vă vor arăta indiferența și corupția sufletelor noastre. trei cazuri diferite și demne de un film european. americanii l-ar face prea dulce, dar viața, prieteni, are gust amar.

  1. la finele lunii iulie o prietenă a nimerit într-un accident, suficient de grav, pe traseul chișinău-orhei, în zona satului peresecina. acolo se petrec lunar minim 8 accidente grave. toată poliția știe asta. a fost și la știri. i-au dus la spital în orhei. zic *suficient de grav* pentru că lumea s-a ales cu traume grave, dar n-a murit nimeni. a fost poliția, au strâns mărturii, au făcut nițel show pe acolo și cam asta. a trecut timpul și prietena a cheltuit deja aproape 10.000 lei pe medicamente și încă nu s-a vindecat. de curând a fost iar la medic (alt medic) și i-au zis că au vindecat-o prost și acum are ceva în sânge. am așteptat să vină cineva cu scuze, sau să mai dea un ban pe medicamente, dar nimic. lumea din sat, naivă și cretină, ca aproape toată populația de la țară, s-a mulțumit cu faptul că n-au murit. bleadi. *să nu fie mai rău*, *slavă domnului, iaca am pus o lumânare*, *oameni să fim, să înțelegem*, etc., și cam atât. lumea se teme de bandiți, asta am aflat. acum vine partea cu corupția. am aflat, după atâta vreme, că de fapt n-a fost nici un accident. mașina cu pricina n-a ieșit deloc în ziua aia din garaj, iar prietena mea, ca și celelalte victime, au fost tratate de arsuri și chestii de tipul *căzut de pe scări în gospodărie*, *lovită de blabla*, nimeni din ei, de facto, n-a fost în accident niciodată. super, nu? asta-i moldova bleadi. acum se gândește să-și întoarcă cumva banii, că sănătatea nu și-o mai întoarce nimeni deja, dar nu știe unde să apeleze. și dacă va apela se va rezolva ceva (asta-i întrebarea hamlete), dacă n-a existat niciodată un accident și în acte are doar o arsură, iar o parte dintre pasageri tac chitic și speriați în scaunele lor cu rotile?  dreptatea e la fund …
  2. am cumpărat o cameră de cămin (din bani împrumutați pe care încă-i dau) de la un nene care divorța. n-am reușit să merg la cadastru în perioada exact după, din varii motive, așa că am ajuns să dau actele după ceva vreme, vreo câteva luni. odată ajuns la cadastru aflu că apartamentul e sub sechestru și nu-mi aparține deloc, hârtiile de la notar sunt un fel de glumă. sechestru e pus pentru că tipul nu-și plătește pensia alimentară. el a dispărut, ea (fosta lui) nu vrea nici să audă de eventualul ajutor pe care mi-l poate acorda. toate s-ar rezolva într-o oră, dar ea nu vrea să-și retragă cererea, așa că merg în judecată, pentru că problema e deja între mine și executorul judecătorresc, pohui de el și pensia lui deja. sistemul e făcut să-l îngenuncheze pe om, nu să-l înțeleagă. stau cu riscul de a fi dat afară din casă pentru o mică gafă, lucru care mi se pare atât de absurd și aberant încât nu știu, să râd, sau să plâng. am cheltuit deja o bună parte din banii, pe care nu-i am, și continui s-o fac, dar, cel puțin, văd cum funcționează sistemul și cât de birocratic este. de ce zic asta? pentru că dacă vrei să depui o plângere și n-ai relațiile pot trece ani și după ani să afli că judecătorul n-a avut chef în dimineața aia și toate au fost în zadar.  …
  3. am văzut cu toții imaginile cu tânărul care (cică) a murit de pneumonie într-o celulă. le doresc tuturor celor implicați în asta să sufere aceeași pneumonie. un tip nimerește într-o celulă, este bătut fără milă de câțiva indivizi, practic călcat în picioare, în timp ce poliția trece indiferent pe coridoare, probabil știți la ce mă refer. nu știu dacă v-ați bătut vreodată, dar de regulă bătaia vine la pachet cu injurii și răcnete, bătaia vine la pachet cu multă-multă gălăgie, să nu auzi cum este călcat în picioare un om într-o celulă cu ușă de metal și crăpături prin colțuri, e ireal. și deținuții am văzut că-s super eroi, bat fără milă câțiva într-un tip care nu poate nici măcar ridica mâina înapoi. nu știu ce a zis omul și de ce l-au măcilărit așa, dar întrebarea e alta: ce a-ți face voi, domnilor deținuți și polițiști (că-i tot o brigadă, nu văd decât un perete diferență între ei) dacă în exact aceeași situație ar nimeri fiul/fratele/tatăl cuiva dintre voi? oare tot așa indiferent și nonșalant vei privi subiectul ăsta? se zice că mai vinovat e cel care nu face nimic. răul e din vina indiferenței. credeți, numai sincer, că cineva va plăti pentru asta? eu nu. cred că vor primi o mustrare și poate cineva va lua două după cap și gata.

acum ce comun au cele trei povești? dacă aș putea face un film le-aș uni. în toate e vorba de un om simplu, adică eu sau tu, prinși în ghearele sistemului. sistemul îl fac oamenii. problema, prieteni, nu-i în sistem, el e ok dacă să-l sapi nițel, problema e în oameni. tuturor li-i exact în cot până nu li se petrece lor.

tipa aia care avea un local în care s-au otrăvit oameni nu dă doi bani pe toți care erau gata să moară, dar dacă o viespe i-ar mușca copilul ar turba pe la recepția spitalul privat de la colțul străzii. ăia care hrăneau copii cu găini putrede nu dau doi bani pe viața copiilor până nu li se otrăvește copilul la mac cu un burger. polițistului îi e fix acolo de tipul călcat în picioare până nu-i dă cineva la bot fratelui mai mic la colțul discotecii. doctorul care viola paciente cum s-ar simți dacă cineva i-ar viola nepoțica în ograda școlii? sau șoferul care trece peste pieton ce-ar zice dacă l-ar suna să-i spună că i-au călcat mama, ar zice: sorry, se mai petrece, vinovat e pietonul? nu cred.

indiferența și egoismul fiecărui dintre noi e mecanismul prin care, așanumitul, diavol, lucrează. ce să facem cu asta? cum luptăm cu asta? cum bleadi să am eu încredere în forțe de ordine și sistemul ăsta dacă-i atât de putred, ce să fac? să fac ca tipul ăla din filul ăla american care-și făcuse singur legea răfuindu-se cu toți vinoveții împușcându-i în cap? sau ca nenea ăla care în america de sud a intrat cu un kalașnicov la ședințele parlamentului și a împușcat cât a reușit? sau ca proletarul ăla psihopat care a mers la școală înarmat și știm ce a ieșit din asta? nu, nu cred că violența e soluția. nu se poate răspunde cu agresiune agresorului, așa se spune, dar ce să fac eu?

îmi vin niște gânduri și mă sperie, mă simt prins la perete. mulțumesc ministerul de interne și colegilor pentru asta. deputaților și societății civile. ong-uri și țărani, mulțumec și vouă. sunt un om mic prins în colț și gândurile mele mă sperie.

să merg să scriu o cerere și să aștept până mă trezesc în stradă fără bani, cu un tată bolnav care ar muri dacă ar afla una ca asta, fără nimic, pentru că așa-i legea?

să mă plâng pe eventualul vinovat și să dorm cu frica în sân că aș putea fi bătut la poartă de câțiva mascați pentru o cerere, sau violat în casă?

să fiu închis pe câteva zile în penitenciar pentru că am înjurat un polițist și acolo să fiu distrus și să ies la libertate, dacă am noroc, fără dinți și cu spatele rupt?

ce să fac tovarăși de la ministerul de interne? ce să fac voi care tot sunteți părinți, frați, tați, oameni care trăiesc ca și mine în cămin și o duc cum o duc și eu, a?

hai să fim oameni!, e un argument frumos, dar e o iluzie, pentru că omul e …

pace.

Standard