doi bădărani acolo

În fiecare trăiește un bădăran. În mine trăiesc doi, care se mai și ceartă între ei uneori. Unu apare dacă *mi-i dusă bașnea după cineva* și celălalt dacă beau mult, sau am chef de retorici pe care le încarcă cu cinism. Unul e vicios și celălalt e mai de treabă așa, dar destul de patetic uneori. Ca să n-am treabă chiar cu ambii concomitent, prefer să nu beau și să nu sar iapa. Cu asta mă descurc. Mai spun un nu, mai las apeluri nepreluate, mai dispar la vreme, dar iată cu îndrăgosteala mai greu. Problema e că dacă mă îndrăgosesc de cineva asta transformă un bădăran într-un bădăran mieluț, dar celălalt rămâne neschimbat și să vezi ce scandal face când se întâlnesc.

Anul acesta am realizat că sunt un mare prost. Deși puteam să-i bat mai des, ba chiar să alung unul, am fost prea slab s-o fac. Am trăit atâta cu ambii de m-am deprins cu ei. Dar, într-un final, eu sunt stăpân, nu, eu decid?
Am început, ș-am termint anul, călcând în aceleași greble. Și toate din pricina celor doi bădărani. Știi vorba cu lupul alb și cel negru și că învinge cel pe care-l hrănești? Povestea stă altfel când ai de hrănit bădărani, care, în needucarea și intoleranța lor, uită de bun simț. Devin răutăcioși, vanitoși, aroganți, egoiști, melodramatici, violenți.

Spre exemplu când îmi place cineva prea mult devin sufocant și-mi spun că n-ar trebui, și știu că n-ar trebui, dar bădăranii nu se lasă. Au fost care au încercat să-i separe, chiar au reușit pe o scurtă perioadă, dar și-au revenit repede. E de ajuns o mică crăpătură și revine. Dar anul care vine, și-mi promit asta definitiv, pentru că vine 30-ul și la 30 bărbații … o să scap de unul din ei, ba chiar de ambii dacă am noroc să mă ajute cineva. Poate găsesc o clinică și mă internez în ea. Poate voi avea și eu clinica mea și voi fi liniștit, că spre asta se aspiră, spre pace, împăcare, liniște, fericire. Cu asta vine și restul. Că bolile de la nervi și tânjală-s toate.

Voi deveni mai înțelept în anul care vine. Uite, promit asta aici, având martori. Și o să-i las și pe bădăranii mei să citească asta. Am început anul cu cineva care mi-a dat o lecție, și l-am terminat la fel. Adică n-am învățat lecția. Adică n-am învățat să-mi stăpânesc bădăranii. Și mi-i rușine că nu face cinste unui bărbat matur să se comporte atât de copilăros și aprins. Răbdarea e buba mea. N-am avut niciodată suficientă răbdare să-i scot, ca pe niște căpușe, din mine. Începeam treaba ș-o lăsat la jumătate, de aia i-am și deprins să nu se teamă de mine. Dar treaba trebuie dusă până la capăt. Asta m-au învățat frații mei de platou.

Doamne, ce femei am ratat din pricina lor. Nu e bine să ai regrete, toate-s spre binele tău, totul va fi bine, oricum murim singuri, o sută de mii de clișee pe care le bagi în așa momente nu mă pot convinge că n-am fost un mare prost. Să te placă așa femei, să-ți acorde timpul și atenția lor, să te cuprindă în somn, să-ți spună că ești atât de … și tu să pierzi asta, din pricina grabei și prostiei tale, mi se pare atât de trist și mă obligă să-mi dau o palmă în oglinda din baie.

Fraților, ce femei am cunoscut și le-am pierdut în moftul și încăpăținarea mea, voi nu vă imaginați. Și alții le vor iubi cum trebuie și cum merită. Bine, într-un final și eu voi găsi alta și, sper, să pot lupta și să câștig. Femeile, totuși, pot și trebuie să fie motivația și dacă un bărbat nu vrea să câștige bădăranul, nu va câștiga inima unei femei niciodată. Poate corpul ei, dar nu și gândurile. Femeilor le place să fie motivația cuiva, muza cuiva, cineva important pentru tine, altfel de ce ți-ar mai găti?

Femeile care pleacă nu se mai întorc, spunea un poet. Eu, sincer, mi-aș dori să se întoarcă o femeie pe care o știu. Să-mi testez marginile. Vă imaginați dacă repet gafa ce ruină de om voi fi? Un bărbat nu trebuie să fută capul, el trebuie să fută bine și gata. Să-mi mai ofere o șansă, să mai dau o bătălie, să scot naibii un bădăran în pumni afară. I-am scris și lui Moș Crăciun să-i insufle ideea că eu încă exist, acum că-s sărbătorile poate-mi face o reducere. E mai bine să lași și să vezi dacă revine, să nu faci nimic, doar să aștepți, dar răbdarea …
Doi bădărani m-au scos din lista ei. Și nici măcar nu-i iubesc așa tare, doar m-am deprins cu ei și, din lene, i-am lăsat să-mi fumeze-n inimă.

Știu că nu le întorci cu texte jalnice pe blog, dar ăsta-i puținul pe care-l poate face un scriitoraș de duzină. Discreția e mai de folos, dar oare ce voi spune peste un an când voi citi asta?

Probabil nu va citi acest text niciodată și nici nu știu dacă merită. E doar unul din miile de texte pe care le poți citi pe oricare alt blog, îl scriu mai mult ca o încercare de a exterioriza o frământare. E greu, prieteni, să ai în tine doi bădărani arțăgoși. Am început anul cu o dramă de bulevard și l-am terminat tot așa și asta m-a făcut să-nțeleg că tot ce spuneam că știu era doar teorie, în practică n-am făcut nimic decât să-i hrănesc cu venin pe ambii și să-i las să-l scuipe. Nimic mai mârșav decât un bădăran îndrăgostit, la beție.

Și, ca un copil vinovat, îmi spun că n-o să mai fac asta! și să mi se usuce speranțele dacă nu scot unul afară până să intru în noul an definitiv. Pe celălalt doar cu ajutorul cuiva, e prea puternic chiar și pentru mine.

Pace vouă și mie pace și ajută-mă, te rog, să-i …

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s