eu n-am trăit o viață

Care-i realizarea ta cea mai mare? Ce-ai făcut tu în viață? Tu cu ce te poți lăuda? Cutare la vârsta ta are familie și e la casa lui, dar tu, tu ce faci?

Ați observat cât gunoi purtăm în noi din pricina acestei nevinovate propoziții: Trebuie ceva de făcut în viață!

Am observat că întotdeauna străinii știu mai bine cum să-ți trăiești propria-ți viață.

De exemplu părinții știu că ai nevoie de copil și concubin, știu ce fel de concubin și cum va arăta copilul, știu unde-ți vei face casă și chiar știu unde ai să-ți faci baia.

Partenerii de pat știu de ce ești trist după sex și de ce bei ceaiul rece, știu de ce fumezi sau consumi, de ce te cerți la serviciu și cu cine prietenești mai bine.

Toți au pregătite pachete de sfaturi pentru tine. Bătrânii nu încetează să-ți bage copacul și fântâna lor, tinerii nu încetează să te irite cu ponturile lor șmechere de adolescent care știe cum trebuie trăit în viitorul îndepărtat, iar colegii au pregătit întotdeauna umărul pentru capul tău și băsmăluța pentru lacrimi, asta dacă vrei să te jelești, că dacă vrei să te lauzi te scot din cercul lor repejor.

Și totuși ce înseamnă *să-ți trăiești viața?!

Eu m-am gândit la asta și am ajuns la concluzia că e foarte complicat să trăiești așa cum crezi tu de cuviință, așa cum consideri tu corect, e complicat pentru că sunt niște criterii, niște parametri cum ar trebui și cum ar arăta o viață. Nu știu cine deține patent pe această invenție numită *viață, dar dacă o trăiești altfel, adică nu așa cum consideră masele, vei fi privat de ofertele și reducerile vieții.

Am observat că viața asta-i să ai țel, să ai un scop. Să tinzi spre un ceva realizabil, să nu fie o invenție posomorâtă, trebuie să fie ceva ce se poate atinge și strânge în lăbuțe.

De exemplu viața e să ai un copil, de dorit al tău, să ai o casă, de dorit nu chirie, să ai o pereche, de dorit să fie fidel, să ai o muncă, fără muncă ești un gunoi, toți trebuie să lucreze (asta-i o regulă a vieții), să ai câțiva prieteni și cumetri.

Viața e să ai mașină și telefon cu care să filmezi ce faci în mașină și să te lauzi că ai o viață bună, sau să faci glume proaste la adresa altor indivizi care fac același căcat ca și tine, în definitiv toți ne căcăm la fel, ca după asta să spui că numai căcatul tău miroase a flori și portocale.

Viață e să ai un interes. Să faci parte din grupări, organizații, secte, cenacle, frății. Să fie și tu parte a ceva măreț, ceva curios și lipsit de prejudecăți.

Viață e să faci bani și să cumperi pietriș și nisip la poartă în concediu. Să mai faci o cameră la balcon și să-ți dai fata pe mâni bune, deși fata ta caută pulă bună și nu mâini.  Sau să-ți dai băiatul ca să-ți aducă un nepoțel pe care să-l adori de la o noră care-i o pizdă împuțită și să n-o prinzi pe la voi prin ogradă.

Viață e să faci ceva în viața asta. Să faci ceea ce zic alții să faci. Viață e sfaturile nenilor din TV, care știu cum și de ce trebuie trăit într-un fel anume.

Viață e să ai un culcuș.  Viața e să ierți cetățenii și rudele care ți-au futut în gât viața și planurile și visele. Viața e să n-ai vise. Dacă ai vise ești un visător, iar somnul, deși face parte din viață, e o pierdere de timp.

Viața e să … va continua.

Eu n-am trăit niciodată o viață adevărată. N-am bani, n-am copii, n-am robit aiurea, n-am scuipat în sânul lui D-zeu, n-am mașină, n-am gagici, n-am laptop Apple. Nici măcar iPhone n-am. Sunt o târâtură care n-a trăit, a supraviețuit până azi.

Dar viața e ceea ce se petrece în jurul meu, iar mie îmi place în mijloc.

Pace.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s