despre nimicnicia măreției.

Citesc Panait Istrati și ascult Funki Porcini. În troleu. O combinație, cel puțin, periculoasă. Nu vă recomand să faceți asta dacă sunteți sub influiența drogurilor, sau sunteți o fire sensibilă. Eu sunt un nene foarte sensibil. Am avut nenorocul să văd cum oamenii pe care-I iubesc devin rufe și asta m-a cam întărit, am avut momente în care mă simțeam ca o spălătorie/curățătorie, lumea vine la mine cu problemele lor și, fără să mă roage să-I ajut, așteaptă să rezolv cumva asta. Probabil am eu o putere sau o capacitate pe care unii o simt în mine, dar nu mă rup să o deranjez așa des. O să vă zic azi ceva despre ceva, dar iertat să-mi fie limbajul slăbuț și greșelile ortografice. Știu că unii numai asta și caută pe blogul meu.

Am început să evit cunoscuții mei bărbați. Partea proastă va fi când voi începe să evit cunoscutele mele femei. Ultima vreme, de când stau singur, mă gândesc mult la sihăstrie și ascetism, meditând și coborând tot mai adânc în mine aflu niște lucruri pe care n-am să vi le spun vouă, pentru că nu vreți să le știți, le veți auzi în poeziile pe care le voi lansa alături de doi prieteni cu care muncesc la un proiect acum. Dacă veți binevoi. Încetez să fac ceva cu sila și vouă vă recomand același lucru. Nu mă mai supăr și nu mai caut vinovatul, n-am obosit, am înțeles că-i inutil. Îl mai caut în mine uneori. Am ucis un om. În mine.

Sunt 4 mari pături sociale. Frică mi-I că fac parte din cea de a 5-a, care-I cea mai spurcată. Nu pentru că-i vulgară sau murdară, ci pentru că lumea n-are nevoie de ea ca de ceva spurcat. Dar hai să le luăm pe rând.

  1. Din prima, cea mai de jos, fac parte țăranii, proletariatul, oamenii care nu vor câștiga mai mult de 1-2 salarii minime pe economie niciodată, nimeni nu le va da mai mult. Oamenii care trăiesc mizer, sub orice nivel, dar tocmai ei sunt acei care mișcă țara și plătesc salariile pentru următoarea pătură. Pentru următoarele. Alcoolicii, vagabonzii, bunicile din ogradă, muncitorii cu ziua, taxatoarele și șoferii lor, măturătorii, toți care fac munca murdară și toți pe care-I numim *rapănul societății* fac parte din pătura asta. Toți despre care vorbesc Istrati și Stancu și Rebreanu intră în categoria asta. Oameni care robesc degeaba, doar pentru a hrăni categoria a 2. Oamenii care-s impuși să-și înece visele și aspirațiile în alcool și violență domestică. Oamenii pe care-i respect și plac cel mai mult sunt aici.
  2. Sunt funcționarii și șobolanii de birou. A 2-a. Ei se cred mai sus și iau în derâdere prima categorie. Deși toți vin din prima categorie. Vreau să vă spun că le-am aranjat exact așa cum se mișcă ele, aceste plăci umane. Mașinăria pe care o numiți societate e un căcat cu de toate pe care ei îl numesc democrație azi, iar ieri îl numeau comunism. Toate aceste tanti de după ghișeu, veșnic machiate strident și enervate, toate slujbele și popii mărunți, cei care răspund de bisericuțele lor și dau o parte din rublă mai sus, toți care muncesc în birouri și stau la calculatoare toată ziua, crezând că au reușit să-l gâdele la coițe pe cel de sus, sau cel din noi, toți ei fac parte din categoria asta. Ciocoii, care au metamorfozat de la jandarmi la milițieni și acuma sunt polițiștii. O bună parte din cei pe care-I cunosc sunt tocmai din categoria funcționar și șobolan de laborator. Toate aceste domnițe și domnișori și rămășițele fostelor sisteme care se tot fotografiază în kitsch-ul lor, toți acești purceluși care zic că sunt legea. Tot ce poartă formă sau uniformă și stau de formă.
  3. Sunt cei care ne conduc.  Cei din umbră. Ochiul fratelui mai mare. Aici sunt politicienii și afaceriștii importanți, administrația țării intră în categoria asta. Toți barosanii și chiaburii fac parte din categoria a 3-a. Toți care dau ordine și se pișă pe părerile celolalte două categorii sunt aici. Ei au format sistemul și ei în dirijează. Ei ghidează căcatul. Ei sunt cei care se hrănesc din banii celolalte două categorii, celelalte două pături sociale le cumpără vile și-I hrănesc și adapă și pe ei și pe rudele lor. De eie depinde ce vom face sau nu mâine. Ei ne violează și noi nu putem decât să-I gâdilim la pulă pentru că legea au scris-o ei și consituția tot și nimeni nu poate face nimic, decât să-I răstoarne, dar ajuns în locul lor vor devein la fel, așa-I blestemul acestei pături, de fapt blestemul fiecărei categorii.
  4. Sunt artiștii și oamenii de cultură. Intelectualitatea și toți cei care spun, sau presupun că gândesc. Cei care sunt lideri de opinie și luptătorii pentru drepturile lor, dar zic că pentru ale noastre. De regulă această categorii e folosită de a 3-a pentru a-și consolida forțele. Actorii, muzicienii, pictorii, scriitorii, jurnaliștii, ong-iștii, profesorii, inventatorii și inginerii, etc. Toată intelighenția face parte din categoria asta. Toți ochelariștii bărboși și pleșcați de prin uniuni.

Acum problema este că primele categorii visează să treacă la următoarea etapă. Treaptă după treaptă. Aici se limitează visul lor. 1 vor să fie în 2, iar 2 vor să fie 3. 3 vine din 2 și 2 vine din 1. Asta demonstrează un lucru la care vreau să vă gândiți și să vă răspundeți vouă: Banii vor nimici omul din tine? Îl vor ucide? Răspunsul meu e DA. Cu siguranță, doar dacă nu faci parte din a 5-a categorie. Cea mai nenumeroasă și nerespectată categorie. Apropo, genii fac parte din această categorie. Am să vă spun care-i. Răbdare.

De ce nu e a 4-a? Pentru că artiștii, de regulă, chiar și cei mai buni, sunt foarte ușor de cumpărat. Ei mișcă lumea și schimbă lucrurile, e adevărat, dar ei sunt ușor de procurat. A 3-a categorie îi poate ușor cumpăra, sau îi poate duce din a 4-a în a 2-a și chiar a 1-a.  Artștii au valoarea banului, ei vor să câștige din cee ace fac, e corect. Fără îndoială sunt cea mai bună investiție pe care o pot face celelalte categorii, dar investiția vrea să aducă, dincolo de beneficii, și un câștig. Toți oamenii care au inventat ceva și care au făcut ceea ce ne stă pe masă și sub ea, toți au fost cumpărați și au devenit brănduri și trusturi și rahaturi care ne și ajută, dar mai mult ne încurcă, ne bruiază spiritualitatea.

A 5-a categorie sunt acei oameni care n-au valoarea banului. Ei pot trăi într-o sărăcie oribilă și să fie fericiți. Ei pot muri de foamă fără grijă. Ei pot trăi fără familii și niciodată să nu le pară rău de asta. Ei pot chiar trăi fără prieteni, dar și fără dușmani. Dacă n-ai prieteni n-ai nici dușmani. Majoritatea dușmanilor ni se trag din sau de la prieteni. Eu am sărit din prima în a patra. Acum mă gândesc ce vreau să fac mai departe. Sigur celelalte două nu mă prea interesează. Ei sunt contabilii propriului EU.

Zilele astea cineva mi-a pomenit de *zvioznaia balezni* se pare că n-o să am parte de ea pentru că la mine-I *zvioznâie voinî*.  Ceea cu ce mă confrunt e dureros, pentru că vreau să am popularitate și să devin cineva fără să mă vând, deja mi-au zis-o unii că prea multe principii cred că am și prea mă dau în vânt după valori, care au murit, cel puțin, 50 de ani în urmă. Probabil au dreptate.

Aș fi vrut să fiu altfel, sincer, aș fi vrut să fiu mai frumos și mai înalt, să mă pricep în IT și să nu fiu așa de sumbru uneori.  Aș fi vrut să am dinți albi și drepți și să muncesc ca un câine la un post popular TV, să mă cuprindă sticla, aș fi vrut să fiu blogger fashion și să fiu invitat peste tot ca un mare specialist, aș fi vrut să scriu pentru Vlad și să am mașină, să fut pizde bune de tot și să-mi beau ficatul cu băutură bună, nu cu zoaie, aș fi vrut să fiu un dobitoc, să fac vânzări într-un oficiu și să mă cheme cei de la TEDx să le țin monologuri despre PR, aș fi vrut să fiu fără atâtea principii morale și să nu fiu așa de sufletist, aș fi vrut să fiu o târâtură fericită în târâtura lui.

M-aș fi împăcat cu mine și așa. Dar asta nu se va întâmpla, voi rămâne ceea ce sunt și mă iubesc așa, deja nu mai schimb asta. Sunt un om bun. Știu asta. Trăiesc într-o mizerie insuportabilă și asta mă duce cu gândul la unii neni pe care îi zeificați azi, dar care au murit de foame în sărăcie. Știați voi oare că Cioran și Tarkovski aveau zile când nu mâncau nimic pentru că nu aveau nici măcar 5 lei? Nu, eu nu sunt un martir și nici nu vă cerșesc atenție, eu vreau să vă transmit un mesaj, unul clar pentru mine și, poate, pentru voi tot. Deși … lasă, mai bine dă-i un like și uită. Sunt atâtea alte bloguri care spun ceva. Pe care le cheamă peste tot. Uită.

Vreau să am succes și să mă hrănesc din artă, dar nu vreau să sug pula și nici să fut balauri tocmai ieșiți de sub masa de operație estetică. Nu vreau să fac voluntariat și nici să mă unesc în secte, loje, cenacluri și cluburi stranii. Vreau să rămân eu, integru și vertical și încă să mai și mănânc bine, trăiesc într-un SF. E adevărat. Dar prefer să fiu așa. 5 e cifra mea.

Stau și scriu o confesiune unor cititori pe care nu-I știu și nici nu-I voi ști. Sau dacă mă vor cunoaște se vor dezamăgi, pentru că omul are așteptări prea mari. Petrec timpul prețios cu femei care nu înțeleg o iotă din ceea ce le spun și mă ascund de prietenii care mă sună să mă întrebe dacă vreau să trag ceva, sau dacă am ceva de tras. Asta e.

Nu ascultați Funki Porcini și nu citiți Panait Istrati în troleu, dacă sunteți sensibil. Dacă sunteți fecioară.

Pace. Pa. Ce?

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s