o analiză a ceea ce se numește *dragoste* vs 3/R

Când eram mai mic eram foarte timid. Îmi luau câteva secunde să încep să roșesc și să plâng sau să vreau să mă ascund de ochii lumii. Poate din pricina asta alegeam să citesc cărți și-mi plăcea să colecționez soldăței de plastic și să creez adevărate bătălii, eram un mic strateg. Războiul era stihia mea, niciodată n-am înțeles de ce copiilor le place atât de mult tot ce-i legat de război, ne jucam de-a războiul și eram fericiți când rămâneam ultimii vii, iar toți ceilalți din mahala erau relativ morți, (poate pentru că asta e ceea ce-i face pe bărbați să fie bărbați ?), poate era vorba doar de instincte primare, să supraviețuim cu orice preț,  chiar dacă în preț era viața vecinului nostru, important noi să fim bine și pușca noastră din lemn să fie încărcată cu gloanțe imaginare.  Aveam cam 100 de soldăței și mașini și avioane și tot felul de prostii, asta până au mai crescut frații mei și mi-au distrus sau pierdut toate jucăriile.  Frații mei erau dușmanii mei cei mai mari în copilărie, am ajuns să-i iubesc mai mult decât pe mine deja când eram destul de matur pentru a înțelege ce-i aia dragoste.

Am înțeles că există câteva feluri de iubire:  dragoste de părinți și familie, dragoste de țară și neam, dragoste pentru o persoană se sex opus și dragoste neîmpărtășită sau nereciprocă. De fapt sunt mult mai multe feluri de dragoste, dar sincer să fiu niciodată nu mi-au plăcut felurile dragostei și am încercat, cât mi-a stat în puteri, să evit acest cuvânt și tot ce-i legat de el, mai ales când am realizat că toți înțeleg diferit dragostea și nu există doi oameni care să iubească la fel, asta a fost una din cele mai mari dezamăgiri din viața mea și nici până azi nu m-am resemnat cu asta, nu cred că mă voi resemna vreodată.

Consideram că toți trebuie, sunt obligați de o forță din afara acestei lumi, să iubească și să simtă la fel, mi se părea cel mai logic ca ceea ce simt eu când descifrez cuvântul acesta să simtă și persoana de lângă mine, să fie totul clar fără cuvinte și toți fluizii și exploziile din interiorul meu să fie înțelese exact așa cum sunt, fără să caut cuvinte necesare. Dar legile vieții sunt altele decât legile mele, în viața reală ceea ce e frumos pentru mine e urât pentru alții, în viața reală femeia pentru care vrei să-ți tai capul nu va mișca un deget pentru tine, în viața reală rar, mai rar decât mi-aș fi putut imagina, omul pe care-l iubești te va iubi în schimb cu aceeași intensitate și dorință, viața reală are nevoie de armonie și echilibru și mulți alți termini tehnici, pe care eu, copil fiind, nu mi-i puteam explica, la drept vorbind nici nu mă stresam să explic asta, eu iubeam în lumea mea tot ce zboară și ce se târăște.

Prima oară când m-am ciocnit de cuvântul acesta *dragoste* mi s-a părut ceva urât și grețos,  ceva nesincer și invidios,  ceva destrăbălat și ipocrit. În filme un nene pentru a-și salva iubita omora oameni fără să-i numere, în toate filmele întotdeauna un bărbat era gata să omoare orice îi stă în cale pentru a-și salva iubita, care era doar o actriță și poate în realitate nu-l iubea deloc, dar cât fum și câtă bătaie de cap dădea asta. În filmele istorice toți se trădau și-și vindeau sufletul pentru o noapte sau două cu o curtezană sau prințesă, în melodrame sau drame eroii erau gata să jertfească tot pentru un sărut sau o margine de pat lângă o bucată de carne crudă și caldă, peste tot în toate imaginile pe care le țin minte din copilărie, iubirea aproapelui, mai ales dacă era între sexe diferite, ducea la sânge și lacrimi.  Ca dragostea să fie dragoste și să se simtă bine trebuia cineva să moară, n-am văzut niciodată de când mă țin minte un film, poate doar comediile romantice în penibilitatea lor americănească se terminau cu sărutul din gară sau aeroport, dar în filmele based on a true story și în viață cineva trebuia să sufere sau să moară pentru dragoste, dragostea avea nevoie de jertfe și cineva, de regulă cel mai slab, ceda primul, asta m-a dat gata și mult timp n-am înțeles de ce se întâmplă așa, pentru că de paște un nene cu barbă a zis că dragostea înseamnă compromis și iertare, dar numai iertare și compromis nu era în jurul meu, erau doi piloni care se dădeau de capul meu din diferite părți, iar eu, un copil timid și cu ochii mari de un albastru senin, nu mă puteam dezmetici în toată harababura asta cu dragostea.

Apoi am descoperit în literatură aceeași bubă. Toți eroii care-mi plăceau mie făceau tot felul de năzbâtii și se expuneau riscului, de multe ori neargumentat, în numele unei iubiri pe care n-aveam cum să o înțeleg. Mi se părea penibil că un adevărat războinic era gata să-și lase capul pe eșafod pentru un fir de păr roșcat, nu puteam să înțeleg niciodată, chiar și acum fiind mai mare, nu pot să înțeleg de ce trebuie să mori în numele dragostei, de ce dragostea omoară? Dragostea intră ca o căpușă în inimă și dacă n-o scoți suge tot sângele. Ați observat că îndrăgostiții sunt întotdeauna palizi ca niște vampiri și supărați pe ceva ce nici ei nu-și pot explica, supărați pe soare și pe lună și pe toate rudele din jur?

Toți prietenii mei care spuneau că iubesc erau extrem de iritați și se enervau de la tot căcatul, erau plini de un soi de ură și treceau de la o viteză la alta fără să apese ambreiajul, din pricina asta se blocau la jumătate de frază, vorbeau sau prea mult sau deloc, în unele zile erau fericiți și zburdau ca niște miei, în alte zile erau haini ca niște lupi.

La mine totul s-a pornit de la faptul că am descoperit cărțile pornografice și filmele pentru maturi și, cum eram naiv și credul, cineva m-a mințit că pentru a face asta, adică sex, trebuie să iubești și că numai după asta poți să stai lângă o fată goală și să pui mâna pe ea și că asta va însemna să faci dragoste. Eu nu puteam să înțeleg de ce acești oameni care se iubesc se lasă fotografiați și filmați, mi se părea grețos, dar, într-o după-amiază, am descoperit masturbarea, asta m-a vindecat, pentru că aveam o euforie pe care nu puteam să o explic și pentru că, chiar dacă îmi era rușine, asta mă făcea să mă simt așa de bine că uitasem de dragoste și de tot și nu-mi mai păsa că masturbez pe cărțile pornografice de la tata fără să cunosc și să iubesc domnițele de pe ele.  Pe urmă m-am gândit că dacă e atât de bine când termin în pantaloni sau în pod, oare cât de bine e să ai o fată adevărată lângă tine și să faci cu ea acest cica-cica pe care-l tot văd la televizor și despre care tot povestesc toți acești zombie.  Așa am început să mă gândesc și să caut dragostea.

M-am îndrăgostit la școală de o fată Natașa. Ea îl iubea pe un tip mai mare și asta m-a distrus. Nu puteam să înțeleg de ce fetele iubesc doar băieți mai mari și mi se părea că asta e valabil pentru toți, de parcă nu poate exista dragoste între copii de aceeași vârstă. Îl uram pe tip și pe ea lângă dânsul, așa am înțeles că dragostea face mult rău, pentru că dragostea duce la ură, și dacă până atunci nu-mi prea puneam problema și nu uram decât soarele în zenit când eram în câmp deschis, acum am învățat, mulțumită dragostei, să urăsc oamenii, am mai descoperit asta și la diferiți autori și mi s-a părut normal și sănătos să urăști și să fii plin de venin, așa am devenit și eu un boț de nervi ca toți prietenii mei și eram toți fericiți în ura noastră pentru colegele care se pupau la colțul școlii cu băieții din clasele mai mari.  Iubirea asta a mea era foarte meschină pentru că mă credea prieten și mă obliga să-i răspund la întrebările din jurnal și să-i chem afară de la lecții iubitul, eram jalnic și inutil.

În timp ce toți băieții se lăudau cu victoriile și gloriile lor, eu îi dedicam poezii acelei natașe care n-a apreciat niciodată cu adevărat nici un vers din toată creația mea. Așa am înțeles că dragostea te face să vrei să scrii poezii de jale, dar nu le va aprecia niciodată, dragostei îi e fix într-un loc de poezii, e doar un trofeu de care n-are nevoie, poeziile sunt bune să strângă praful pe policioare, dragostea preferă să rămână muză, dragostea e o curvă care îți va spune că te iubește atâta cât durează timpul achitat, după ce ți-ai terminat timpul și banii, poți să-ți iei rămas bun și cu un șut în fund te va da după ușă cu tot cu poeziile tale.

Apoi, într-o vară, eram la niște rude și acolo o fată, mai mare decât mine, s-a îndrăgostit lulea, cică la prima vedere, așa mi-au spus verișorii. Am petrecut fata acasă, după ce au purtat negocieri cu mine și, la poarta ei, m-am pupat pentru prima oară în viața mea cu adevărat, adică cu limba, a fost așa de straniu să simt ceva în gura mea și să mă doară obrajii, a fost chiar chinuitor pentru că mă excitasem groaznic și nu știam ce să fac cu asta, fata era bună, dar nu era reciproc, mie nu-mi plăcea de ea, deși pupa bine, orice era bine pentru mine atunci.  Mai târziu am aflat că avea o problemă cu inima și am înțeles că voi atrage femei care au o problemă, sau de sănătate fizică sau morală, nu știu cum să vă explic, dar am simțit că atrag și că de mine se îndrăgostesc numai femeile care au o boală, am simțit asta atunci, dar mi-am lămurit-o mult mai târziu. Așa am înțeles că dragostea are o boală, dragoste sănătoasă nu va mai fi și nu voi iubi sănătos, e un fel de pecete pe mine, un soi de blestem, ceva ce trebuie să fac, trebuie să ajut oameni, să mă jertfesc în numele dragostei,  am încercat să scap de asta și să fug, dar poți fugi de ploaie și de gloanțe, însă de tine nu.

Toate femeile care m-au iubit cu adevărat, am simțit eu așa, aveau probleme mai mici sau mai mari de sănătate, unele cu inima, altele cu ficatul și rinichii, unele cu șira spinării, altele aveau ceva cu oasele și chiar cu capul. Avem ceea ce merităm și atragem ceea ce suntem, așa se spune, am vrut să cred că sunt sănătos și așa am sperat, dar după ce mi-am analizat dragostea am înțeles că nu-i chiar așa, sănătoase erau doar femeile pe care le-am iubit nereciproc, dacă era reciproc sau din partea lor, atunci eram sigur că e o boală la mijloc. Am vorbit și cu psihiatri și cu babele care descântă, nimeni nu știe de ce se întâmplă așa cu mine, deja am încetat și să mă mai gândesc la asta, dar uneori mă apasă așa din senin. L-am întrebat și pe Dumnezeu și el în loc de răspuns mi-a pus pe tavă alte fete cu alte boli, acum am început să caut răspunsul în ele, pentru că în mine am căutat prea mult deja.

Prima mea dragoste reciprocă și sinceră a venit târziu, aveam deja 21. Era la un concert rock la Vadul lui Vodă.  Era o rusoaică plinuță și cu ochii mari și negri ca două boțuri de cernoziom adânci cât o mlaștină. Ne-am văzut și ne-am plăcut și în seara aia mi-au spart fața și m-au bătut așa de tare că aveam spatele ros până la carne și nasul spart, iar la spital n-a venit decât fata de la concert, cu care am mai vorbit odată la telefon, asta m-a scos din țâțâni. Nici un prieten, doar familia și fata asta.  A zis că pleacă la studii în Franța și eu am așteptat-o jumătate de an. Am convins lumea să-mi deschidă conturi pe i-net și să am mail să pot comunica, am așteptat jumătate de an și ea a venit și atunci am făcut sex prima oară. Am făcut dragoste cu omul pe care-l iubeam și eram ambii virgini, doar că eu eram cu doi ani mai mare, atâta tot. Am fost fericit cu fata aia, care acum e căsătorită în Franța și are și copii mari.  Nu era foarte sănătoasă, avea ceva probleme de sănătate pe care le ascundea, poate de aia mă iubea atât de bolnav, eram nebuni când eram aproape, nu mi-am iertat nici până azi prostia și motivul despărțirii. Am procedat ca o bucată de căcat. Nu, n-am înșelat-o, am făcut ceva mai urât.

După ce ne-am despărțit am luat-o razna, eram deja masculul care știe să poarte prezervative în buzunar și știe cum se îmbracă pe penis, știam deja cum se pupă și cum arată femeia goală, eram vedetă când mă uitam în oglindă și mi se părea că toate fetele înțeleg că eu sunt gata, sunt în rut, sunt pregătit să le descos, desjoc, dezbrac,  să le mușc de țâțe și să le ating acolo jos. Puțeam ca un țap, dar mi se părea că așa put masculii, eram tânăr și neliniștit, eram gata.

A doua partidă reciprocă a venit mult mai târziu, după prima dragoste a durat cam câțiva ani până m-am angajat într-o altă relație cu o fată după care am umblat cel mai mult, i-am făcut curte, fără nici o șansă, cam 2 luni, ca într-o seară să mă îmbăt după lansarea No Shagga și să-i spun că nu-mi mai pasă ce crede ea, vom fi împreună oricum, așa am înțeles că dragostea poate fi categorică și nu suportă negația, dragostea mai bine taie decât cedează, din frică, sau deznădejde, sau acceptare, sau simțea și ea la fel pentru mine, deși tocmai scăpase de o relație de câțiva ani, a acceptat să ieșim pe deal cu un buket moldavii și acolo a început tot, am crezut că o sugrum în arătura aia, atât de tare am vrut să fiu cu ea.

Dragostea e mai tare decât orice drog, suge din tine toată energia, dar îți dă și o bucurie stranie, un soi de dans în agonie, de euforie, stai și râzi aiurea și te tot foiești ca un mormoloc în ceașca de ceai, dar crezi că toată lumea e la buricul tău, dragostea nu deschide ochii, să nu credeți asta, dragostea orbește și blochează, dragostea nu face decât să cauți în celălalt ceea ce ai pierdut în tine, sau poate nici n-ai avut niciodată asta în tine și ești fericit să vezi asta în ființa de lângă tine. Mai e și momentul acela când sunteți goi și vă căutați coșurile, vânătăile și alunelele, vă căutați și vă adulmecați ca doi ogari obosiți de atâta goană după acel cerb mirific care dă din copită și lasă aur. Poate asta și e partea cea mai frumoasă a dragostei, această pasiune sălbatică care arde tot în calea ei ca o  petardă enormă în patul unui bebeluș, ceva ce știi că nu poate dura, dar tot mai încerci și mai cauți motive să mai faci asta o dată, să mai dai foc și să te uiți cum explodează și se sparge în mii de bucăți inima și creierul tău. Dragostea e criminală.

Se zice, așa am auzit de la unii care fac bani pe dragoste, că ea durează 3 ani. Nu cred. Dragostea, dacă-i adevărată, nu poate dura atâta. Atâta durează răbdarea și respectul reciproc, atâta se poate ceda și trece prin compromisuri, atâta poate dura cerșitul atenției și dorințele fierbinți ale lui eros, atâta poate dura libidoul și atâta îți pot părea frumoase liniile persoanei de lângă, dar dragostea nu poate dura 3 ani, asta nu mai e dragoste. Asta-i ceva matur, chiar bătrân deja, nu cred că dragostea s-ar ține atâta, chiar dacă aud povești cu bătrânei care au trăit și s-au iubit o viață, nu e dragoste acolo, e respect, răbdare și reciprocitate. E vorba de un alt nivel, oamenii numesc dragoste asta pentru că prostimea rugumă mai ușor un cuvânt decât trei, dar dacă e să fim sinceri nu-i chiar așa.  Pe asta se ține familia și casa, pe acești piloni, pe acești trei de R: răbdare, respect și reciprocitate.

Dragostea e fină și șubredă, pe ea o aștepți și o cerșești zilnic, iar dacă ești înțelept treci la cei trei R, dacă ești doar deștept mai cerșești un pic și fugi de ea, îi dai cu piciorul. Dacă relațiile s-ar ține numai pe dragoste, pe chimia care se petrece în noi și între noi atunci când suntem prinși în vâltoarea ei, pentru că dragostea înseamnă hazard, asta ne-ar ruina destinele. Dragostea e o catastrofă și după ea nu mai rămân vii, dacă nu treci repede la următorul pas atunci ajungi sau să te sinucizi sau să omori pe cineva sau să urăști din rărunchi omul de lângă tine. Să devii un boț de gheață care va rămâne închis în castelul amintirilor pentru vecie.

Oamenii nu trec la 3/R pentru că nu țin cont de niște reguli elementare, reguli care te ajută să te înțelegi și să-l înțelegi pe omul de lângă, am observat că pentru a ajunge la respect/reciprocitate/răbdare trebuie să faci câțiva pași mici și siguri.

  1. Să începi o relație pe loc curat și gol. Să nu mai conteze ce face fostul(a) și să nu te mai gândești la ea(el) deloc, a trecut prin tine și a lăsat ceva bun, ceva ce te-a ajutat, dar e un om străin acum și dacă vrei să ai o relație sănătoasă trebuie să scoți din tine comparațiile și tot ce ține de trecut, dacă cari trecutul în viitor atunci niciodată nu vei depăși bariera dragostei, te vei zbate ca un pește în gura albatrosului și relația nouă va prinde rugină, pentru că lași să picure apă pe încheieturile ei.
  2. Să nu lași rutina să te înghită. Să fugi de rutină și să faci surprize omului de lângă tine, să-i faci surprize și să-l alinți măcar arareori, iar o dată pe săptămână, cel puțin, să părăsiți pentru o zi cuibul.
  3. Să comunicați cât mai mult problemele și să învățați din ele. Să le depășiți, dacă nu le depășiți înseamnă că ceva undeva nu merge bine, trebuie uns sau reparat, trebuie schimbate detalii sau lăsată naibii vechitura asta.
  4. Să nu speri că se va schimba, fețele oamenilor se arată în primele luni, dragostea durează 3 luni, apoi intră în deprindere și într-un circuit închis, dacă omul nu începe lucrul asupra relației și nu începe să investească în ea la început să nu sperați că o va face la sfârșit sau să trăiți cu gândul că nu mă va iubi azi, dar o va face mâine, nu, dacă e așa atunci, cel mai probabil că nu veți ajunge la 3/R niciodată. Oamenii se deprind cu tot, mai ales cu zona de confort, dar dacă nu te iubește azi nu o va face nici mâine, e penibil să crezi că poate într-o zi o va face, înseamnă că partenerul are bariere pe care nu le poate depăși și chiar dacă vrei să ajuți nu poți face decât să agravezi situația pentru că dacă ne te lămurești în tine, nu te poți lămuri în alții.
  5. Relația înseamnă 1+1=2. Iar într-o zi va fi și 3 și 4. Dacă omul nu vede un viitor alături de tine și nu vede în tine tatăl sau mama viitorilor copii va fi greu să creați ceva trainic și stabil.

Sigur că asta e valabil pentru cei din voi care vor durabilitate și stabilitate, dacă e vorba doar de sex și veselie atunci nici nu te obosi cu toate aceste prostii și nici nu te prea încorda e asta, n-ai nevoie de dragoste pentru relații platonice, sau poate tocmai de dragoste ai nevoie, că dragostea-i așa un căcat că pute mai tare decât miroase.

Dragostea durează cel mult câteva luni, dacă în decurs de câteva luni nu treci la altceva, atunci asta se transformă într-o rutină zbârcită și într-o relație vâscoasă și enervantă. De aia suntem așa răi și geloși și enervanți când suntem cu cineva și pretindem că-i dragoste acolo, dar dacă ne-am opri să analizăm dacă asta ne face cu adevărat fericiți, atunci descoperirea ne sperie și ne aruncă într-o extremă canibală, ajungem să ne sufocăm și să ne urâm dormind într-un pat și zâmbind în fotografiile de cuplu.  Suntem animale egoiste aruncate în societatea în care trebuie să ne adaptăm, de aia și ajungem să folosim ca scut de protecție cuvinte mari pe care le umplem de sens, dar nu înțelegem nici sensul, nici cuvintele, ne apărăm ego-ul cu o dragoste pe care o tot lăudăm și îi tot dedicăm ode și texte enorme, dar în realitate suntem nefericiți cu ea în casă, pentru că n-avem răbdare să ne auzim bătăile vibrând și respirația, nici reciproc nu prea e ceea ce este, sau unul crede că iubește și îl tot verifică pe celălalt, sau celălalt îl tot sâcâie și-și vinde sexul,  de aia nici nu ne respectăm prea mult, iar de aici până-n groapă e mai puțin de un pas.

Depășiți dragostea. Uitați tot ce ați iubit, uitați foștii și fostele, amintirile sunt cei mai mari dușmani, nu comparați relațiile și nu căutați motive să reveniți la cei pe care i-ați iubit, n-a fost nimic până și nu va fi nimic după. Uitați și dacă vreți cu adevărat să construiți o împărăție pentru voi și să aveți o dragoste c-an filme și ca în cărțile pe care le scriu, apropo, oameni nefericiți în dragoste, atunci vă recomand să treceți la RESPECT/RĂBDARE/RECIPROCITATE.

Respect. Pentru că dacă te respecți pe tine îi respecți și pe alții. Din respect n-ai să înșeli și n-ai să vinzi, n-ai să furi și n-ai să arunci cu pietre, n-ai să te prefaci și n-ai să ocărăști, n-ai să preamărești și n-ai să indispui, n-ai să răzbuni și n-ai să vânezi, n-ai să violezi spațiul partenerului și n-ai să-ți sapi groapă sieși.

Răbdarea. Te va ajuta să ierți și să uiți. Să înțelegi și să accepți. Să ceri și să dai. Să schimbi și să întorci înapoi obrazul dacă e lovit unul deja. Să depășești greutățile. (când spun răbdare nu mă refer la bărbații care vin acasă beți și-și bat femeia care trebuie să-i rabde,  nici la femeile care se lasă mângâiate de toți din bar, iar tu trebuie să o rabzi pentru că o iubești, nu mă refer la răbdarea aia bășinoasă și spurcată, sper că ești suficient de inteligent pentru a înțelege la ce fel de răbdare mă refer aici, dacă nu atunci uită tot și mergi mai departe)

Reciprocitatea.  Aici pierdem cel mai mult. Sau dă unul sau altul, niciodată ambii pentru că se tem că vor da cap în cap și pentru că oamenii sunt un pic masochiști, le place să se forțeze și să se roadă de pereți până la carne. Cel mai greu e să fie reciproc,  e muncă grea.

Niciodată nu știi cine dă și cine primește, spuse un înțelept!

Iar eu vă spun Pace.

P.S: În lumea în care mor oamenii în război pe de o parte și pe de altă parte se fac cozi la cinematograf pentru a urmări un film despre un masochist și o domnișoară artistică dovedește încă odată că lumea ceva n-a înțeles corect.  Nu spuneți lucruri în care nu credeți și pe care nu le înțelegeți, e un mare păcat, așa a spus un înțelept odată. Respectați-vă, răbdați unele momente și simțiți-vă reciproc. Asta dacă vreți ceva mare.

P.P.S: Eu am păcatul acesta pe suflet și vă asigur că nu sunt bucuros că-l am, e greu să-l depășești, e multă suferință și atât de dureros să vrei un fel de dragoste într-o lume în care toți vor un cu totul alt fel de dragoste, una în care nu crezi. Oamenilor le e frică să caute în ei lumina, deși e foarte aproape, oamenii preferă să citească cărți și să viseze o dragoste care va muri după 3 ani, decât să construiască o cetate. Oamenii preferă o carieră și bogății materiale, să trăiască îndestulat și plini de boli, pentru că îți distrugi sănătatea agonisind averi în loc să caute omul potrivit și să fie în umbra Domnului.  Platon a adus odată vorba de Socrate, care ar fi adus vorba despre ființele androgine, iar vorba lor a dus la ideea că dacă ne regăsim perechea devenim un întreg inseparabil și de nedistrus. Un cosmos.

Pace.

Nu e un text de dragoste, dragostea e bună pentru drogați și hipioți, e un text despre ceva mult mai adânc și mai puternic ca stare și senzație. Sper să simți și să înțelegi asta.

P(l)ace.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „o analiză a ceea ce se numește *dragoste* vs 3/R

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s