pasărea pe limba ei piere (ESEU)

sunt om prost. nu-mi prea place să spun minciuni și niciodată, sub nici o formă, n-am plătit mită. am încercat, în limita bunului simț, să spun adevărul întotdeauna, dar am înțeles, bine că acum și nu prea târziu, că cei trei piloni care țin și mișcă lumea sec. XXI nu sunt: dragostea/toleranța/loialitatea, nu sunt și, mai mult chiar, nu prea îmi imaginez că au fost vreodată, poate numai scriitorii în ciuda sensibilității lor au sperat să fie așa, dar nu e cum vrem noi, cei trei piloni care mișcă afurisita asta de lume sunt: 1. banii, 2. minciuna, 3. indiferența.

1. cu bani poți cumpăra tot, depinde doar de sumă. am auzit că nu cumperi sufletul și dragostea, vă recomand să-l ascultați pe Pacino în Avocatul Diavolului, el răspunde la întrebarea asta mai bine decât mine. poți cumpăra absolut tot, am înțeles asta, dar speram că nu-i așa, însă Cel de Sus mi-a dat posibilitatea nu o dată să văd asta cu ochii mei și pe viu și prin emisiuni, deci nu promiteți și nu urlați că nu vă vindeți și că banii nu contează, e o minciună și păcat e să vă amăgiți așa de prostesc. nu vreau să vă distrug visele mărețe și curajoase, nu vreau să vă par un mercantil, dar asta e dragii mei cititori, depinde de suma pe care o propune cel care vine să te ispitească! crede-mă când toată viața muncești ca un rob pentru 200$ și cineva îți pune în față 2000$ pe ceva în ce spui că crezi, te asigur că după o scurtă pauză și un pic de gândire în singurătate o să iei banii și-ți bagi puțulica în ceea ce credeai. e simplu. eu am spus că nu-mi vând demnitatea, dar ce înseamnă asta demnitate? totul e relativ în căcatul ăsta de ceaun în care ne coacem. poate doar viața n-are preț, n-aș vrea să mor pentru bani că n-am să pot să-i cheltui! deși, ce-i aia o viață de om? praf și pulbere pentru tunurile celor din vârful piramidei. în unele țări viața unui om nu face nici 7$, sau face doar un rând din AK-47.

n-am plătit mită și am evitat discuțiile despre asta, deși, azi, recunosc să mi-ar fi ușurat viața dacă nu aveam acest principiu pe care singur mi l-am stabilit și pe care încerc să-l păstrez din răsputeri. n-am plătit, deși știu că-mi va fi insuportabil și, mai mult chiar, știu că sistemul mă va obliga să o fac mai devreme sau mai târziu și mi-i rușine de mine, dar am să fac asta pentru că sunt un om prins în menghina asta și sistemului îi e direct în pulă de genialitatea mea. mare păcat, dar penultima revelație pe care am avut-o mi-a spus că dacă vreau să schimb lumea trebuie să am mai mulți bani decât cei care o schimbă acum. ca să pot să-i cumpăr, altfel voi scrie poezii bune pentru 30 de cetățeni drogați. păcat.

2. de fiecare dată când am avut imprudența și tupeul să spun adevărul m-am trezit cu dușmani. femeile cărora le-am spus adevărul sau m-au blocat categoric, sau refuză să stea cu mine la o masă, sau spun că mai țin la mine, dar mă evită. când am spus adevărul profesorului am fost notat cu doi și dat afară din clasă, mai târziu la academie eram să fiu exmatriculat în ultimul an pentru adevăr, adevărul m-a costat câțiva prieteni buni în anii de studii și adevărul m-a oprit să iau notă mare la examene care nu mă deranjau deloc. toată mass-media se ține pe acest principiu simplu: jumătate de adevăr nu e o minciună! dar jumătate de adevăr e mai grav decât minciuna întreagă, credeți-mă pe cuvântul de onoare.

adevărul era să mă coste școala de șoferie și, probabil, o să mă coste permisul, asta dacă nu ung mâna cuiva. adevărul m-a făcut să iau bătaie de la mama și să-i facă pe colegii mei să râdă de mine nu odată, adevărul e tulburător și nimeni nu vrea să-l știe. narcologul nu vrea să știe adevărul, mama mea nu vrea să știe adevărul, iubita mea nu vrea să știe adevărul, șefa mea nu vrea să știe adevărul, prietenii mei nu vor să știe adevărul, preotul nu vrea să știe adevărul, jurnalistul nu vrea să știe adevărul, șoferul navetei nu vrea să știe adevărul, polițistul nu vrea să știe adevărul, ministrul nu vrea să știe adevărul, reporterul nu vrea să știe adevărul, copilul nu vrea să știe adevărul, nimeni nu vrea să știe adevărul, deși toți te întreabă în fiecare zi și se uită în ochii tăi cu acea sinceritate ipocrită și te întreabă de 5 ori la rând: spui adevărul?!

n-am câștigat niciodată din cauza adevărului și asta mă doare cel mai mult, voi continua să spun adevărul pentru că sunt un om prost și, probabil, prost am să mor în liniștita mea lume prostească, dar voi ști întotdeauna că oamenii se șterg la cur cu adevărul meu. puteam să am un salariu enorm într-o afacere bună dacă tăceam, dacă tăceam bogat rămâneam, deși filosofie pot face și la bucătărie, mai ales dacă am ceva în frigider, dar eu, prost fiind, n-am putut să tac și uite unde am ajuns, oldboy băga-mi-aș pula.

3. omului de vizavi, de cele mai dese ori, adică 99%, îi este fix într-un loc de suferința ta. toți zic că au familie și grijile lor, toți sunt indiferenți de grijile și nevoile altcuiva, poate numai cu un like pe facebook, dar în rest mare treabă pentru tine, capul nu și-l pun pe tavă, poate numai să te ajute un pic, atâta cât poate și știe că-l vei ajuta înapoi, pur și simplu nimeni nu face nimic, am înțeles asta pe pielea mea. cu cât mai mult bine un om îți face cu atât mai mult îți va cere într-un final, fii gata de asta.

indiferența a ucis teatrul, indiferența a ucis arta și tot indiferența a ucis intelectualul. intelectualul începutului de secol n-are verticalitate, este o ființă ușor manipulabilă și destul de coruptă, indiferența lui prefăcută față de tot ce pare a fi real, dorința asta de a te ascunde în inutilități pseudo-metafizice și tot caldarâmul ăsta de cărți motivaționale nu sunt de cât un truc PR și o metodă de îmbogățire, în realitate tuturor li-i fix în gaură de copii negri din sudan, atâta timp cât au în frigider ceva gustos și un scaun moale sub cur.

ce putem face noi? pasărea pe limba ei piere, fii atent la ceea ce spui și ce crezi. sunt doar un om prost care crede în Dumnezeu și știu că el mă va ajuta să nu mor de foame, dar dacă mai am și o familie alături și un vis mare care-i încarcă și pe ei în ataș? pot oare eu, omul începutului de secol să trăiesc fericit și împăcat fără să plătesc niciodată funcționarilor, fără să spun minciuni și fiind tolerant cu tot și toate? NU. omul e lup cu oamenii și câine cu lupii.

v-aș spune: HAI SĂ NU MAI PLĂTIM MITĂ, HAI SĂ FIM SINCERI și SĂ SPUNEM NUMAI ADEVĂRUL, HAI SĂ NU FIM INDIFERENȚI! aș vrea să spun asta și, sincer, în prostia mea aș vrea să sper că asta se va întâmpla, dar nu mai am 14 ani, din păcate.

de ce suntem așa cum suntem? de ce am ajuns ceea ce am ajuns?

păcat.

pace.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „pasărea pe limba ei piere (ESEU)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s