f.f.s. *DEBUT* 3 zi. ultima

n-am stat la ceremonie și nu știu cine a luat premiu, dar am fost la filme. la toate 3. de regulă la final lasă tot ce-i mai bun, finalul încununează opera, așa zic unii care cred că știu ce zic.

1. Nocturne Opus 2 de Vlad Bolgarin.

o parodie la filmele cu detectivi și un final neașteptat. bună gluma asta, niște momente de încordare și un pic n-am prins faza cu hainele și comportamentul actorilor, pentru că unii arătau ca-n anii 70 și parcă erai într-un film sovietic cu spioni, iar pe de altă parte un fel de gangsta shit, dar era doamna de la recepție în pulover roșu care a salvat filmul. simplu și cu mult umor, se putea mult mai bine, băieții sunt, probabil, prea tineri și nu prea știu cum să joci cu umorul negru, era încă mult loc, sunt găuri care n-au fost acoperite, dar se vede posibilitatea de creștere. câteva cadre chiar destul de bine găsite, imaginea a fost aproape cea mai bună din tot festivalul, cel puțin din ce am văzut eu. mi s-a creat impresia că scenariu a fost tras după vreo nuvelă sovietică de prin anii comunismului înfloritor. un soț fuge din pușcărie și o soție care-i profesoară la academie și are un amant student se simt atacați și se ascund în academie, așa propune detectivul, care-i și el îndrăgostit de tipă, un fel de triunghi amoros cu încă o latură. finalul e un pic tras de coadă și se putea scoate un final fenomenal, nu mă refer la ultima imagine, mă refer la momentul jocului dintre criminal și victime, un pic au grăbit și stricat filmul, dar li se iartă pentru că n-au de unde ști. am revăzut-o pe Stoianov, nu era în rolul și apele ei, dar a fost ok, a mai apărut și Borș în rol de bandit, el face așa un rol și într-un spectacol, nu cred că-i cel mai bun rol pe care-l face, dar așa a vrut regizorul și n-ai cum să-i fuți visele omului.

2. Mai departe de nebuni de Alex Bodean.

un sihatru fugit departe de lume, trăiește singur pe deal și-i tare fericit. un film care mi-a amintit de Toiagul Păstoriei de Ion Druță. un documentar despre un om care a fugit de lume. nu e cu nimic mai special decât celelalte documentare din festival. e o poveste interesantă, dar nu mai interesantă decât celelalte, adică dacă e să gândim prin comparație atunci nu prea pot spune nimic despre acest film. un documentar despre un om care trăiește în câmp. cam atât. de ce a fugit și ce l-a făcut să procedeze așa e spus cumva printre rânduri, dar oricum prea puțin și prea departe. în toate aceste documentare e lăudabil faptul că băieții totuși au descoperit lumii și imaginea asta, au creat portretele unor oameni pe care nu i-am fi cunoscut niciodată dacă nu erau ei, au mers, au trăit cu oamenii, au răbdat, au aflat și poate au schimbat ceva și în ei, pentru asta merită să aplaudăm documentarele din festival, nu vreau să par un dobitoc de aia ce-i de bine e de bine și zic asta sus și tare.

3. CUT de Ion Usatyi.

un film despre care pot spune Film de Licență fără să-mi fie rușine sau frică și fără să creadă lumea că-i fac publicitate pentru că mă mai filmez în el. e cel mai lung și cel mai gândit film din tot festivalul. montat, gândit, culori și sunet și multă răbdare. parcă e despre nimic, un student vrea să facă un film și face un film despre cum face un film. un fel de Alice în Țara Minunilor. televiziunea (jurnal) e amanta lui, știm că dacă intri la tv nu mai ai viață și iubita care-l așteaptă acasă, omul se împarte între astea două și mai e și societatea între ei. o oglindă a vieții și realității din moldova printr-o prismă plină de umor și multă nebunie. am văzut filmul când încă era în lucru, pentru că sunt și eu invitat, am o apariție specială (să bag înjurături în film) și n-aveam idee ce va ieși din asta. a fost o premieră pentru mine și felul în care Ion a legat toată treaba asta vorbește despre un viitor regizor-bucătar cu simțul măsurii și cu papilele gustative bine regulate. e un om care iubește filmul și o face la modul cel mai serios. dacă n-ați văzut filmul vă recomand să o faceți cumva, e un experiment pe care-l recomand tuturor moldovenilor, are tot despre ce scriu eu pe blogul ăsta. dragoste, ură, pasiune, nervi, furie, indiferență, răutate, prostie și moldovenism.

acum câteva cuvinte despre carnețelele lor. nu sunt eu omul care să zică dacă-i corect sau nu ca tinerii să intre în uniune, mai ales că ea nu mai are nici o valoare pentru tâmpiți ca mine, e un loc unde se mai adună unii și nu prea are mare treabă cu filmul, dar are și capacitatea de a promova unele talente, știi cum e cu birocrația asta. un lucru nu-mi este clar, ce-au învățat acești copii 4 ani? nu dau vina pe profesori, nu e vina lor, omul care vrea să învețe învață, mai ales că filmul ține de o calitate care-i înnăscută și nu poate fi învățată – dragostea față de tot ce-i frumos – regizorul trebuie să fie tot și pictor, scriitor, interpret, actor, muzician, trebuie să le întrunească pe toate câte puți și mai trebuie să fie un om citit. aici e buba. aici e capul problemei, iar peștele de la cap se strică. dacă e să mă întrebi pe mine, deși părerea mea nu contează, mi s-au părut oleacă ok, din ceea ce-am văzut, Menajerul și Maidanezii și ăsta cu Nocturne Opus 2, iar din documentare cel cu țiganii și cel cu sihastrul, însă cel mai bun și unicul care ar fi meritat să intră în ceva mai serios e filmul CUT. dar boierii plătesc, ei pun muzica, ei dansează și tot ei mănâncă la banchete, ei fac fum și tot ei dau foc, ei spun că vor fi filme și tot ei merg la ele.

să mai facem filme și să iubim ceea ce facem.

pace.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s