monologul final

.una
voi credeţi în puterea cuvântului frumos? credeţi că dacă veţi fi amabili şi binevoitori veţi reuşi să ajungeţi undeva? credeţi în toate aceste jocuri de socializare altruiste şi toate vorbele de prin cărţi despre bunătatea şi iertarea pe care o propovăduia şi Iisus şi Mahomed şi Buddha?

eu, în naivitatea mea de copil bolnav, credeam în puterea lui, adică a cuvântului, credeam că avem darul vorbirii pentru că merită să transmitem un mesaj, să spunem ceva important, să folosim combinaţiile dintre vocale şi consoane care trec prin coardele noastre vocale şi să le transformăm în mici vrăbii sau ciori sai porumbei, depinde de culoarea şi forma mesajului pe care vrei să’l transmiţi. eu cred că nu merită să dăm cu picioarul în minunatul dar de a verbaliza.

totuşi am observant o trăsătură uimitoare la conaţionalul meu, dacă eşti amabil cu el atunci eşti considerat sau o cârpă sau un membru LGBT, nimeni nu te ia în serios dacă nu ridici vocea, nu înjuri de mamă, nu urli rusisme şi nu sai la bătaie.

omul nu mai vrea să înţeleagă din vorbă bună, asta mi se pare că va duce la finalul acestei lumi, nu secretele şi extratereştrii sau simbolurile masonice, nu asta, noi ne vom înjunghia şi ne vom împuşca cu toţii într’un război fără cuvinte. oamenii nu citesc şi nu studiază, nu fac nimic măreţ, o mare parte a acestei lumi e proletariat şi şomeri de mâna a doua, tot felul de handicapaţi şi mârlani, toată lumea e plină şi întodeauna a fost plină de căcat până se năştea cineva care folosea masele în scopurile în care trebuie folosită masa şi proletariatul, să’şi taie capurile şi să’şi omoare istoria, omul prost e fericit să fută, să bea, să mănânce, iar visele lui sunt ruinele viselor îndrăzneţe, toate visele lor sunt la prostii materiale, maşină şi casă şi o bucată de carne în care să termine uneori.

am un profund dezgust pentru omul dobitoc, chiar dacă recunosc că dacă vrei să câştigi faimă şi bani în basarabia tocmai el va fi clientul tău, aici majoritatea sunt nişte brute de pe la sate cu pumnii bătuţi şi fără un cuvânt în vocabularul lor de puli borate. de aia voi pleca din ţară sau voi rămâne un mare anonym, nu poţi fi mare într’o ţară în care spui că deteşti 90% din ea. ori eu asta fac, îi detest şi chiar dacă voi rămâne un om amabil şi sincer în cee ace fac, niciodată nu voi scăpa o lacrimă pentru un moldovean mort din prostia lui. prostia o să omoare această naţiune, aşa cum o să omoare şi altele, mai ales din fostul lagăr socialist. ţara robilor dumneavoastră.

sunt o persoană publică, aşa îmi place să cred, de aia încerc să’mi păstrez cumpătul, mai ales în aşa situaţii. acum dacă laşi treaba nerezolvată vor crede că au câştigat, bădăranul va fi bădăran în continuare şi toate vor merge în acelaşi cerc, până nu’l va spăla cu căcat şi sânge cineva. de regulă aşa şi e, intelectualul cedează şi triumful porcuşorului e inevitabilă. de aia intelectualul nu va fi niciodată fericit, pentru că proletarul e măgar obraznic şi e gata cu labele lui murdare să intre în casa ta şi să’ţi violeze valorile fără mari remuşcări, în timp cei care gândesc îşi vor construi pereţi în jurul lor.
e vorba cumva de curaj? ca să’I spargi cuiva faţa n’ai nevoie de curaj. ai nevoie de curaj să trăieşti o viaţă în dragoste cu un om şi să nu’l înşeli niciodată, pentru asta ai nevoie de curaj, dar pentru faţa unui pulangiu de manelist n’ai nevoie de asta, pentru că sunt nişte fricoşi cu vise de bandiţi, dacă’I fuţi o bucată de metal fix în creastă cade orice dulap, unii chiar se pişă’n pantaloni.

acum mă gândesc ce să fac. iisus ar fi zis să’I iert şi să’I lăs în plata domnului. dar oare dumnezeu are timp de toţi păcătoşii? eu am mai observant o chestie curioasă, cei răi mor mai greu, cei buni mor primii, dar tot gunoiul şi toţi ucigaşii şi mârlanii şi toţi aceşti dobitoci care fac pământul un coş de gunoi enorm, trăiesc mult şi bine, iar oamenii buni mor repede şi aiurea.

de ce? pentru că noi, cei buni, nu facem nimic, iar cei răi învârt lumea. pentru că nu le rupem capurile încă din faşă, îi lăsăm să umble brambura prin colinele noastre ninse, îi votăm şi cedăm în faţa lor. inimile noastre pocnesc, ale lor bat tot aşa înainte. noi suferim, iar ei ies din spital şi beau bere mai departe.

m’au întrebat într’un interviu ce’aş face eu dacă aş deveni politician sau preşedinte, am zis că voi face tot posibilul să avem pedeapsa cu moartea. voi crea o brigadă de băieţi care ar intra şi ar rupe picioarele mormolocilor şi lăcustelor care nu fac decât să înpută locul. vi se pare că sunt un tiran? vorbesc ca un dictator şi a un maniac care urăşte lumea pentru că nu se poate iubi pe el? sau poate credeţi că mă iubesc pe mine prea mult?

I’am lăsat să se ridice pentru că suntem slabi şi laşi, omul cu principii şi valori este, de regulă, un pacifist fricos, de aia îl calcă în picioare şi îl lovesc în intersecţie maşini enorme la volanul cărora stau nişte bovine late şi rase, sau nişte mojici slabi şi obraznici. lumea aparţine răului şi răul va supravieţui, bădărănismul va fi în vârful tuturor şi încă 1984 de ani, aşa cum a fost şi până acum, deci afirmaţia aia cu : frumosul va salva lumea! nui decât o iluzie şi o dorinţă ieftină a unor intelectuali morţi în adâncă singurătate şi cu un mare dispreţ pentru poporul care l’a născut.

lumea s’a dus pe pulă dragă Creator. ai făcut o mare greşeală şi, probabil, ca un tată ceresc ce eşti, îţi pare rău să ştii că fiul tău a devenit un violator de minore şi un hoţ mărunt de emoţii. îmi pare rău pentru tine şi, cu tot respectful cuvenit, îţi spun că n’au meritat răstignirea lui Iisus, asta dacă chiar a fost aşa un caz în jur de 2000 de ani în urmă. păcat, chiar păcat.

şi cu babilonul tot aşa te’ai ars. oamenii nu merită nimic bun, I’au lăsat un pic fără supraveghere şi le’au hrănit un pic ficatul şi urechile şi s’au tăiat între ei, mă refer la ukraina, le dai o lentă şi ei se omoară cu toţii, le arunci nişte lături şi ei îşi omoară părinţii pentru asta, le plăteşti şi ei îşi fut mamele fără complexul oedip, îşi violează copii şi se taie lângă discotecă pentru o pizdă de batalion. asta sunt creaturile tale.

am auzit odată o minciună frumoasă, cică trăim într’un colţ de rai. atunci eu mă întreb ce caută atâţia draci în colţul meu de rai, în ţara mea despre care se spune că e colt de rai, ce caută atâta puroi pe un teritoriu atât de mic, cum de’I ţine ţara asta pe toţi aceşti vampiri şi încă şi sutele de minorităţi care nu fac decât să sugă energie şi să injure sursa. cum?

iartă’I moldova, prea mulţi moldoveni au stricat ţara asta, la fel cum prea mulţi coloraţi au făcut alb’negre cele mai frumoase capitale din lume. lumea e condusă de oamenii care gândesc şi ştiu cum să folosească asta. Europa şi America sunt conduse, din umbră sau nu, de oameni care gândesc, ţara mea e condusă de o turmă de mafioţi şi curvari, de ţărani şi mojici, de oameni care nu pot lega două cuvinte, în schimb pot da doi pumni, de pizde răsfăţate şi băşinoase şi de ramoliţi puturoşi şi libidinoşi, de foşti proletari şi sportivi deloc carismatici, iar cel mai rău ce I se poate întâmpla ţării mele e că asta se transmite din data’n fiu. adică ţara asta va fi guvernată şi în ea va guverna dobitocimea şi bovinele. cum, dodonul mă’ti, vrei să fim fericiţi aici? în pădurea asta numai toporul îţi poate fi de folos.

mintea nu are şanse de reuşită şi aici nu sunt pesimist, sunt realist, am încercat nu odată şi vă pot spune cu siguranţă că dacă vrei să faci din molodva o ţară bună atunci trebuie să distrugi 80% din toată populaţia şi să aduci în schimbul lor germani şi niponi. iar toată conducerea ţării să fie doar din germani şi niponi. moldovenii rămaşi să fie folosiţi doar pe post de carne de tun sau să verifici medicamentele şi alte treburi pe ei, în rest nu cred că au mari şanse. moldoveanul urăşte cartea şi adoră berea, asta va merge cu el în mormânt. sunt lucruri care mă fac mândru să spun că vin din basarabia, dar sunt atât de puţină că nici nu merită să’mi opresc atenţia asupra lor.

uită’te în ochii celor de pe petricani şi munceşti, de pe uzinelor şi varniţa şi vei înţelege că am dreptate, noi suntem cu cel puţin 100 ani întârziere şi mă tem că două generaţii nu’i de ajuns aici, nu e vorba de generaţii, din păcate, e vorba de ceva mai adânc şi mai penal, e vorba de faptul că părintele îşi distruge copilul în cei 7 ani şi odată distrus îl dă la şcoala în care profesorii fac ce n’a reuşit să facă familia, cresc monştri nefericiţi şi brute lipsite de orice strălucire, ţara robilor supremi, ţara nimănui.

azi îmi este încă odată ruşine de faptul că sunt moldovean. îmi este ruşine pentru toţi proletarii şi păcătoşii, pentru toţi care nu ştiu de vorbă bună şi pe care ar trebui să’I mături cu coasa, pentru fiecare copil şi bătrân şi pentru fiecare rus şi găgăuz, pentru femei şi nu numai. azi îmi este ruşine de buletinul meu şi datele din paşaport, aşa cum mi’I ruşine de buletinele de ştiri de la pro tv. ruşine şi să ardeţi în iad cu toţii, adică să cadă un meteorit cât ţara, pentru că iadul e aici, trăim în el.
război. sau pace.

.ace

Anunțuri
Standard

3 gânduri despre „monologul final

  1. Victor zice:

    Prea multe litere pentru a expune o idee atat de simpla, sau probabil e din dragostea ta pentru verbalizare?
    Generalizari neghioabe de elev din coltul clasei care, neinteles de semeni, ii numeste pe toti prosti, nefiind capabil sa vada barnele ce-i limiteaza atentia doar la propria persoana. Astfel, fiind inapt de a accepta alte perspective de viata si de a intelege profunzimea valorilor umaniste, care, fiind de altfel si ele urate si prea comode pentru mediocritatea majoritara totusi raman a fi cele mai bune de pana acum, ai scris din nou o boratura din mancare de post, un text pentru elitistii wannabe.
    Adevrul e ca esti un cacat moale care nu intelege si nu poate patrunde complexitatea lucrurilor, inclusiv a celor ce ne fac sa ne simtim rau in tara noastra.
    Ai fost si vei ramane un provocator ieftin, care, crezand ca a facut o descoperire, de fapt isi expune sufletul pentru cacatul din cururile celor pe care ii uraste.
    Un cacat moale, care probabil masturbeaza serile imaginindu-si cum cineva termina in bucata de carne pe care el a iubit-o si a scapat-o din lipsa de curaj si de barbatie despre care tot indruga cu mainile in buzunare. Buzunare in care nu vor apare niciodata bani pentru ca esti un tupeist taranos cu cateva carti citite dar neintelese, cu cateva amintiri si fara nici o sansa la viata pe care ti-o doresti.
    Esti, din pacate pentru tine si pentru cei cativa care din ipocrizie sau mila cred in tine intr-un fel sau altul, un simplu mincinos care rationalizeaza mereu probleme sale in problemele lumii sau a societatii.
    Ar fi bine sa nu descoperi si sa nu recunosti niciodata acest lucru si sa traiesti cu iluzia propriului adevar, care nu e altceva decat o minciuna care te face sa te simti mai bine uneori. Si berea, pe care o pisi scriind texte despre limitarea celorlalti.
    Esti jalnic. Ai diaree verbala si mai esti si un fustangiu, dar nu simplu. Nu. Un fustangiu din randul celor care le numesc curve proaste pe cele de la care primesc un refuz. Si mai vorbesti despre cat de adanc poti iubi.
    E pe terminate spectacolul tau ieftin, curios de altfel pentru psihiatrie.
    Cel mai mult insa ma uimeste dorinta ta de a iesi in evidenta prin nihilism permanent, dar fara a avea o pozitie anume. Luandu-ti doza de ura si ignoranta din partea lumii te crezi invingator, dar nu esti. Din simplu motiv ca nu ai o pozitie, ai doar reactii si asta e caracteristica de baza a unui cacat moale. Poate cu trcerea timpului vei intelege asta si te vei intari, dar nu cred. E mult prea greu pentru tine. Va trebui sa accepti ceea ce esti de fapt ca sa faci aceste schimbari si nu o vei face niciodata. Vei alege, vrand sau nevrand, odaia unde e lume putina si moale ca si tine, unde poti parea barbat, unde pari inteligent si curajos, profund si misterios. Dar, vei sti ca astea sunt doar aparente si acest teatru iti va aduce din ce in ce mai putina satisfactie. O sa incepi sa fii mai dur cu cei care, spre deosebire de tine, real iti pot freca o bucata de metal in creasta si asta se va intampla probabil, mai devreme sau mai tarziu. Nu iti doresc asta si sper sa nu ai curajul sa iesi in lume si sa ai pozitie, sa iti traiesti viata linistit in propria boratura si anxietate permanenta, fie din bautura de care nu te vei lasa niciodata fie din lipsa elimentara de coaie.
    Sper sa nu postezi acest comentariu si sa iti vad ochii coborati inca mai jos data viitoare cand te vad.
    Zambeste, viata e frumoasa. Nu-i asa? )

    • m-ai citit. bravo. chiar cred ca ai scris un text bun, sigur ca-i un pic de cacat siguranta ta si un pic penibila taria cu care faci niste afirmatii, dar te inteleg, am recitit textul si ai dreptate. am avut o perioada in care am scris texte de cacat, dar imi revin eu cumva, sau poate nu. daca raman o besina sa stii ca iti pun o bere, daca nu atunci sa fii tu sanatos. pari un baiat destept si iti doresc toate bune si frumoase. in rest ma descurc eu cumva, iar daca va fi sa iau una in cap nu cred ca vei intra la spital, cum nici eu nu voi veni la tine ))) am scris iar un text moale si borit, probabil trec printr-o perioada lipsita de inspiratie. noroc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s