despre auto ajutorul autorilor

luni, de ziua mea, am stat cu oamenii care-mi sunt dragi, cîțiva prieteni mai noi și mai vechi. zic *prieteni, deși încerc, pe cît posibil, să evit acest cuvînt. am descoperit că nu merită să te lași dus de cuvinte, tocmai de aia țin la ei pentru că nu mă bazez pe niciunul. nu trebuie să ai încredere în nimeni, a zis odată tata și tata știe ce zice. tata are 11 ani de pușcărie fără nici un tatuaj și cu foarte mult respect de la oameni valoroși în spate.  tata a stat la masă cu hoți în lege, oameni care chiar știu ce zic și de ce zic asta, oameni care spun pentru că fac și nu fac pentru a spune. așa e și tata.

odată, m-am spart cu niște linii udate cu vinișor și am descoperit un adevăr care m-a zdruncinat, am și plîns un pic, sincer să fiu cu voi. am descoperit că oamenii care-mi sunt dragi și pe care-i numesc prieteni niciodată n-au dat un share la un articol și niciodată n-au susținut public ceea ce fac, mai mult chiar, cel mai mult NU m-au ajutat în viață tocmai prietenii. mulți din oamenii care-mi zic că mi-s prieteni nici măcar n-au văzut un spectacol și n-au fost la un concert semnat de mine.

adică m-au ajutat ei cu iarbă, cu băutură, cu prafuri, cu sfaturi despre cum ar trebui gestionat talentul meu, cu sfaturi despre cum ar trebui făcut un spectacol și jucat un rol, sfaturi și vorbe și căcaturi și băga-mi-aș pula-n toate proverbele inventate de ei, pentru că chiar m-au ajutat în viață doar câțiva oameni,  printre careTudor Cotruță și Vadim Țigănaș, unu cu bani și acoperiș și altul cu sfaturi și cunoștințe. și poate un pic Abstract Optim. în rest m-aș complica să vă dau nume clare. familia nu intră în listă, de familie nici nu vorbesc, părinții și frații mei sunt, au fost și vor fi, oamenii mei cei mai dragi și care cred în mine cel mai mult și mă ajută cu tot și toate întodeauna. de familie tac. azi numai de ceea ce se cheamă înafara familiei.

cei care chiar au făcut ceva pentru mine, zic CEVA și tocmai la asta mă refer, au fost fetele care au ieșit cu mine, cît de straniu și de ipocrit n-ați crede voi că sună asta. femeile mi-au fost alături în clipe de crize și depresii îngrozitoare, în care mintea mea de autor era cît pe ce să cedeze, momente în care nici unul din colegii și prietenii mei nu era alături.

prietenii sunt primii care nu-ți doresc succesc, să știi asta. sunt geloși și așa vor fi, cred că dacă vei deveni cineva vei uita de ei (de unii ai să uiți și asta-i inevitabil), simt că ai să-i lași pe unii, pentru că nu mai petreci atîta timp cu ei, pentru că, pur și simplu, vor să rămâi la nivelul lor, pentru că nimeni nu-ți vrea binele sincer și fără așteptări, chiar dacă te ajută oricum speră să scoată ceva din tine sau din numele tău. vor fi unii care mă vor contrazice, iar eu în schimb vă voi întreba, cu ce concret ați ajutat voi un autor, adică pe mine? lumea e meschină și materialistă și aici nu generalizez.  lumea e plina de altruisti pentru publicitate și de genii mărunți, de deștepți care știu cum să trăiești tu și singuri mor ca pulile după 55.

dacă fiecare mi-ar fi dat măcar 100 de lei în loc de sfaturi și palme pe umă și vorbe gen * ești un tip talentat și ai potențial, dar ar fi bine să …*, aș fi adunat deja suficient ca să-mi cumpăr o cameră video cu care aș fi făcut și niște filme mai bune decît pot face cu ceea ce am acum.  nimeni niciodată nu te ajuta cu ceva concret, ceva palpabil, nimeni nu va face ceva pentru tine din simplă generozitate și bunătate, ei poate nu chiar nimeni, cîteva procente vor face asta, cam 700 de oameni din 700000000000000000000000000000000000000000000, ceea ce e cam puțin și mi-i frică că poate în toată Moldova nu-i decît un om și jumătate. jumătatea aia încă o aștept.

știu că printre voi sunt și din ăia care mi-au comentat video de pe youtube și mi-au dat tot respectul lor și o duzină de comentarii despre cum trebuie să fac eu un film, dar concret niciunul nu m-a ajutat cu nimic niciodată, decît vorbe despre cît de mult m-ar ajuta ei într-o zi. cu unii am ajuns la niște înțelegeri și le vom îndeplini, alții vor voluntariat (ceea ce eu nu vreau să mai fac), alții mă iau cu căcaturi de glumițe de doi bani și cam asta.  se poate face film fără bani? sigur că se poate, dar acest articol nu-i despre asta și n-are treabă cu filmul deloc. poate prinde cineva din voi ideea. poate. ok, sunt cîțiva băieți cu care voi face niște materiale, unii chiar mi-au devenit apropiați și cred în ei și-i voi ajuta sincer și fără mofturi.

numesc artistul autor pentru că mi se pare mai corect așa. deci dacă vreți să ajutați un autor cu ceva atunci lăsați-l în pace sau dați-i bani. nu-l ajutați cu droguri și băutură și sfaturile voastre de cunoscători, futu-vă în intelect să vă fut, că de vorbe-i plin parlamentul și toate partidele-s numai vorbe și promisiuni.

dacă vrei să-i faci un bine atunci fii alături de el la greu, ajută-l cu ce ai, cu ceva material, dă-i un pix și o foaie dacă-i scriitor, dă-i o chitară și un microfon dacă-i interpret, dă-i o cameră și un laptop dacă-i regizor, dă-i un text și o scenă dacă-i actor, dă-i o vorbă bună dacă-i om. dă-i ceva ce poate ține în mână. dă-i o felie de pâine dacă-i flămând și nu-i da sfaturi și comentarii pe facebook sau pe youtube, dă-i un share la urma urmei, poate-l vede altul și-l ajută, dar nu-i mai da căcaturi de genu * suntem prieteni și prietenia noastră înseamnă ceva, să știi, eu te voi ajuta neapărat, te voi ajuta!* nu-i da vorbe, autorul de aia-i autor, el are vorbele lui care-s mult mai bune decît tot ce-i poți tu spune.

vă dau exemplul meu, eu sunt un băiețel care-i mult mai deștept decît pare și dacă repet asta nu o fac să mă bag în evidență, o fac să știți că nahui n-am nevoie de sfaturile voastre despre ce ar trebui să fac eu cu talentul meu, știu că am talent și potențial și chiar sunt un actor foarte bun pentru piața din moldova, puteți să mă bîrfiți sau să mă înjurați, dar adevărul rămâne adevăr, cu asta sau te împaci sau o ignori, aș putea să fac orice vreau și orice aș începe să fac aș face bine, pentru că-s fecioară și-s perfecționist, de aia tot ce-mi spuneți voi pe la cenacle sau prin beciurile și barurile în care stăm e frumos, eu apreciez, dar lăsați-mă să-mi gestionez forța vitală cum cred eu corect. fac greșeli, o dau în bară și iar mă ridic, asta-s eu.

să nu fiu un bădăran nemulțimit vă zic că sunt cîțiva băieți și fete care mă ajută cu propuneri din care încă nu m-am înfruptat, dar sunt pe drum, vorba lui Jack.

tot ce am până azi e numai mulțumită curajului și tupeului mei. până azi au fost tone de artiști care mi-au zis că-s un intrus în lumea artistică și că-s doar un xerox, dar asta nu m-a oprit, chiar mi-a dat aripi ca-n reclama aia cu RedBull. așa că … suge.

gata vorba. dacă vrei să mă ajuți atunci dă-mi bani data viitoare sau invită-mă într-un proiect din care am câștiga ambii, numai nu mă lua cu filosofie și citate și păreri despre artă, le am și fără tine. noroc.

ajută-te singur, mai pe scurt.

pace.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s