resturi in pace

A murit Titus Jucov. Era un om luminos, acum s-a stins becul. Oamenii mai au tendinta sa moara periodic. N-am lucrat, din pacate, niciodata cu domnul Jucov, desi ne-am intersectat de mai multe ori. Cind am dat examenele de admitere, el a vrut sa trec la papusari, dar eu am vrut sa fiu star de cinema si am ramas acolo unde am ramas.  Nu-mi pare rau, incerc sa traiesc viata asa ca sa nu-mi para rau de ce am facut, pentru ca se poate intimpla sa nu mai suporte inima mea tot balamucul asta. Am fost in pragul mortii, culminind cu moartea clinica, de vreo 4 ori, dar am avut noroc de fiecare data. Azi cineva m-a intrebat daca am sa scriu ceva despre Titus Jucov pe blog (ceea ce fac deja) si daca imi pare rau.

As minti daca as spune ca-mi pare rau. Oamenii mor.

Imi pare rau ca intr-o zi vor muri parintii mei si nimeni nu va face o emisiune la televizor despre asta, nimeni nu va spune ce oameni buni au fost si cit au facut pentru tara, ce viata grea au trait si cum au crescut trei baieti intr-o saracie insuportabila. De asta chiar imi pare rau. In definitive, ce au facut parintii mei?  M-au facut pe mine? Cine sunt eu? Plodul muncii lor? Sau sunt miile de mici greseli pe care le-am trait de unul singur? Femeile pe care le-am futut si cu care am facut dragoste, prietenii care mi-au ramas fideli si cei care mi-s datori cu bani, betiile si prostiile pe care le-am facut pina azi? Asta sunt eu?

Cine va mai plinge la mormintul lor in afara de mine si de fratii mei? Nimeni.

Am mai pomenit mortii pe blogul asta, nu intodeauna de bine, dar i-am pomenit. Vreau sa spun ca am vazut la viata mea citeva spectacole de Titus Jucov. Nu cind eram mic. Eu am mers prima oara la teatru deja cind aveam par sub buric, am mers cind eram student si puteam merge gratis. Ce pot spune de aceste spectacole? La sigur vor fi numite, in ciuda Gabrielei Lungu, cele mai bune si cele mai (bla bla bla) spectacole pentru copii. Asta s-a intimplat si dupa moartea lui Fofirlica, domnul Victor Stefaniuc, au zis numai de bine. Adevarul este ca aceste doua personalitati chiar au fost pe placul copiilor. Un om care place copiilor, cel mai sinceri spectator, nu poate fi un om rau, asa mi se pare mie. Sigur ca au avut si ei gindacii lor, dar cine nu-I are?

Azi il ingroapa pe Titus Jucov. Dumnezeu sa-I aiba in paza si sa mai faca spectacole acolo unde-i sufletul lui acum. Poate fac un teatru pentru amuri impreuna cu Stefaniuc. 

Trebuie sa traim o viata asa ca sa nu ne para rau, asa spun inteleptii. Eu asta incerc sa fac. Imi pare rau mai mult de cei care raman in viata, mortilor le e totuna. Acum se vor incepe problemele, cine va fi in locul lui la AMTAP? Cui ii raman studentii lui?  Simt ca voi avea motive suficiente de a scrie pe blog.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „resturi in pace

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s