plictis și like.

Acum câteva zile, trebuia să mă văd cu o persoana care imi datora niște bani. Cred că nu e necesar să menționez că aveam mare nevoie de ei. Tipul mi-a explicat unde stă și, în plus, mi-a lăsat numărul său de telefon.

Odată ajuns la adresa cuvenită, încercam să vânez geamul lui. Am uitat care era numărul apartamentului, iar telefonul mobil îi era deconectat. Am stat în fața blocului în jur de zece minute, fără să știu cum să acționez în continuare, dar sigur nu aveam de gând să plec de acolo fără bani.

Știți ce am făcut?

Am sunat pe cineva pentru a-l ruga să intre pe  Facebook pentru a găsi datornicul ca să-l anunțe că îl așteptam afară. Așadar, acestuia i s-a trimis un mesaj  și, în mai puțin de 10 minute, aveam déjà banii la mine.

Acest fapt divers ilustrează foarte bine un exemplu fericit, în care rețelele de socializare joacă în avantajul nostru.

De ce oamenii se simt atît de bine pe rețelele de socializare?

De aceea  că rețelele de socializare sunt drogul ideal al secolului XXI!

Cea mai simplă metodă de a-i controla pe oameni este să-i lași să-și creieze singuri pereții. Asta și fac.

Oamenii sunt ființe foarte egoiste. De fapt, noi nu avem nevoie de nimeni. Nu avem nevoie de alți oameni, pentru că, inevitabil, ne vom plictisi de ei. Oamenii, de obicei, vorbesc aceleași lucruri. Iar unii din noi simt cu adevărat ce e inseamnă orgasm numai atunci când masturbează.

Suntem foarte limitați în temele pe care le putem aborda atunci când suntem offline. De obicei, programiștii vorbesc doar de programare, melomanii doar de muzică, hipsterii – doar despre cărți și filme pe care li se pare că le știu doar ei, biologii de biologie și, într-un final, toate discuțiile se rezumă la cât de ratați suntem în relații și cât de bine ne-am cupla cu vreo fotografie de pe sau cu vrun erou/ină de prin filme. Gopii vorbesc de bîdlă, iar bîdla vorbește doar despre bătăi și fete. Cam asta.

Oamenii sunt extrem de plictisitori. Iar pe rețelele de socializare își pot inventa un personaj, un fel de Batman sau Superboy. Un altcineva. Toți și-ar dori să fie altcineva. Aceasta mi se pare că este boala acestei generații.

Generația Istagram și Tumblr e generația oamenilor care se vor altcineva. Rebelii se vor Joker și V, iar romanticii se vor Batman și Spiderman.

De câte ori ați avut astfel de momente în care intrai pe peretele cuiva și citeai o sumedenie de fraze deștepte, apoi intrai cu omul în conversație și te gândeai că e mega deștept, iar când vă vedeați offline era jale și, în mai puțin de 10 minute, vă plictiseați unul de celălalt? Eu deseori. Aproape de fiecare dată am astfel de experiențe.

Dă-i omului libertatea și el își va ridica pereți de unul singur.

Pe vremuri, când încă nu era internetul, iar oamenii ieșeau la club sau la șezători, puteau să stea nopți întregi la povești, să intre în polemici, să se bată, apoi să-și toarne un pahar de ceva și să se împace iar.

Pe vremuri, când nu era internet, arta se năștea și murea în saloane, oamenii ieșeau să discute, să analizeze, să afle ultimile știri. Acum le ai pe toate la distanța unui singur click.

De aici și această obezitate a creierului uman, pe care, din păcate, lecturile nu-l mai pot salva. Cunosc o sumedenie de oameni care se laudă că citesc mult și chiar o fac, dar sunt atât de limitați, de plictisitori și redundanți, incât vrei să le dai una în față când stai cu ei la o masă.

Poate ar fi bine să ne deschidem mințile puțin?

Poate ar fi bine să începem să ne cunoaștem pe noi înșine, corpul nostru, mecanismele lui interioare și poate atunci n-ar mai fi nevoie de avataruri?

Poate ar fi bine să ne auzim, nu doar să ne ascultăm?

P.S: Dumnezeu și arhanghelul Mihail stăteau la masă.  mâncau ceva în liniște. deodată Dumnezeu întrebă:

– nu-i înțeleg pe oamenii ăștea, cum poți muri de plictiseală?

– unii mor chiar din dragoste .., răspunse Mihail plictisit.

– din dragoste mai înțeleg, dar iată din plictiseală. cum poți să mori de plictiseală?

– discuțiile astea mă obosesc … Mihail se ridică de la masă.

Dumnezeu rămase îngândurat. nicidecum nu-și putea aminti când apăruse plictiseala. poate tot atunci când apăruse like-ul?

stătu așa o vreme până sunetul  *notification*  îl trezi la viață.

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „plictis și like.

  1. Structură bună, coerentă, logică și adecvată. *sincer* Acel sentiment neexplicabil de bucurie internă când simți că cineva gândește la fel ca tine. Mulțumim!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s