nimic de pe frotul de(t)est

Toate seduc și se duc, iar eu stau singur între mormanele astea de maculatură, cărți pe care posibil nu voi ajunge să le citesc niciodată. Pentru că cititul a devenit un sport, iar mie nu-mi place sportul. De aia, probabil am sex atât de rar. Sau poate pentru că nu-s treaz aproape niciodată?

N-are nicio importanță.

Zilele-s la fel. Probabil de aia unii se căsătoresc, să mai bage puțină acțiune în drama vieții. Sau poate e din dragoste. Dragostea care se spune că durează doar 3 ani. Atunci ce fac mai departe acești oameni? Divorțează. Și iar intră în cerc.

În loc să ieșim din cercuri, noi tindem să ne ascundem în ele.

Toate aceste gânduri îmi treceau prin cap uitându-mă la televizor. La *Nunta demnă de Hollywood a lui Nicu Țărnă cu Cristina Cojocaru*.

Nicu e vocalistul din Gândul Mâței, era așa o trupă rock cândva, iar de Cristina, care n-arată deloc a creștină, nu știu nimic, doar că e diferită de celelalte mirese care se fotografiază prin parcuri și mall. Deși tot a mireasă arăta.

Știi cine sunt miresele?

Mireasa e acea femeie care cheltuie sume enorme ca să-și facă părul ca de sârmă, de obicei creț și cu luci și alte lacuri, că poți să deschizi sticlele cu capul lor, iar în loc de rochie poartă un hibrid dintre fața de masă și perdică.

Dacă după această zi, în care femeile arată cât de nenaturale pot fi, bărbatul nu fuge, înseamnă că asta-i pe următorii 3 ani. Cam atât durează dragostea, nu? Dacă-i fără interes, desigur. Or, interes este întodeauna. Nu trebuie să fii detectiv ca să descoperi acest adevăr.

O nuntă ca în Pădurea Sfântă cu toate stelele estradei naționale. Stele mari și stele mici. Avem și noi showbiz.

Așa au spus la televizor.

M-am bucurat să văd mireasa machiată mai puțin decât reporterițele.

Nu mă interesează nunțile. Nici a mea, nici cele străine. Am vrut doar să știu ce au găsit alții atît de interesant în știrea asta. Unu s-a legat cu una. Să fie sănătoși.

Mi-am făcut o țigară, pentru că am zis că nu mai fumez, și am ieșit la balcon.

Asta a fost sâmbătă. Oare ce fac ei azi?

Au uitat de ei. Uimitor cum apar și dispar știrile.

Am căzut BAC-ul, am avut război și ne-am amuzat pe seama lui Octavian Țîcu, am comentat fanatismul BregoLagutanian. Și toate astea în câteva zile.

Prea multă informație.

 

Merg să beau ceva. Revin cu un text. Glumeam.

 

Câteva zile nu s-a întâmplat nimic. Sau poate s-a întâmplat ceva, dar au dispărut din calendar. Am început să uit.

Stau acum și mă gândesc, dacă eu care am dormit la școală am dat atât de bine, atunci ce fac elevii azi că nu pot da BAC-ul?

Poate pentru că atunci când am dat eu examenele nu era Facebook? Dar ce treabă are una cu alta? Nu știu, poate are, poate nu.

Cel mai straniu e faptul că chiar dacă n-au dat BAC-ul 42%, oricum nu are cine lucra pământurile, iar la ASEM și ULIM îs pline torentele. Conspirație iar? Totu-i mai simplu. Bani.

Cum zic cei de la WU-TANG: Cash Rules Everething Around Me.

Nu trebuia să mă rad. Trebuie să merg la un casting și m-am ras. Acum îmi pare rău. La ce bun un casting pentru care trebuie să te prefaci în ceea ce nu ești? Și dacă mă angajează, va trebui să umblu tot timpul așa cum m-au văzut ei prima oară? Oamenii care fac castinguri au memorie scurtă oare?

Aiurea. Acum dacă nu mă iau o să-mi pară și mai rău că m-am ras, că arăt ca un puștan libidinos (cu barbă arătam artistic), iar dacă o să mă ia, va trebui să găsesc o scuză de ce nu mă rad atât de des. Poate-mi nu mă duc?

Ce fel de parazit angajat? Dar poate parazitez sistemul din interior? Totuși trebuie să încerc. Ce, m-am ras degeaba?

Am hulubi la balcon. Mi-au căcat tot balconul. Se zice că aduc pace. Numai de pace nu am parte de când îi am pe capul meu. Am vrut să-i tai, dar am prieteni vegetarieni, iar eu nu pot să tai ființe vii, din principiu. Nici să-i arunc peste geam nu pot, am suflet. Aștept să plece singuri.

Dacă îmi erau prieteni le împrumutam niște bai și scăpam de ei. Dar nici prieteni nu-mi sunt.

Marți și miercuri parcă nimic.

Merg să mănânc ceva. Gătesc prost dar sigur. Adică sigur nu mor dacă mănânc ce am gătit.

Gimnastică și literatură sau fete și droguri?

Eu am făcut alegerea mea. Azi.

Tata m-a văzut la TV și m-a sunat să mă întrebe dacă-s narcoman. Cineva din vecini a presupus că sunt.

Vecinii mei sunt alcoolici care întodeauna bârfesc alți alcoolici.

Iar tata îmbătrânește. Și mama tot. Aiurea. Trebuie să încep să fac ceva util.

Trebuie. Suntem robii lui trebuie. Dar fără trebuie am muri în câteva zile.

Pentru că trebuie să mănânci și să bei, să te speli și să citești, să faci sex și să respiri, să te piși și să te caci, să te bronzezi și să faci copii. Trebuie. Toate trebuie. Trebuie de făcut ceva chiar acum pentru că mai trece o săptămână acuș. Eu ies. Trebuie să fac ceva.

Nicu tot asta a spus și uite-l căsătorit. Oricum dacă ai de sărit gardul, îl sari și cu lesa la gât. Prietenii știu de ce.

Vorbim. 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s