muzică și mu zi că

Eu sunt genu ăla de oameni care merge la spital și dacă mai vede pe cineva în rând se bucură, în primul rând pentru faptul că și alții au aceeași problemă, te simți undeva împlinit pentru că nu ești singurul în toate problemele tale, și în al doilea rând pentru că dacă au inventat boala, sigur au inventat și leacul pentru ea.

Voi v-ați gândit vreodată care-i diferența dintre urlet, strigăt, țipăt și răcnet?

Deși toate stau alături și parcă îți par aceleași, te asigur că nu e așa. Asta se simte cel mai bine în muzică, nu neapărat vocalul o face, sunt și instrumente solo care imită vocalul, sau mai bine zis vocalul încearcă să le imite.

Tot secretul e în jocul diafragmelor și în hiperventilare. Starea de transă în care intră dervișii sau șamanii se datorează tocmai acestui fapt, hiperventilare și sunet scos pe o anume undă a diafragmei.

Am să încerc să vorbesc puțin despre muzica din oraș din prizma unui eveniment în care am participat și eu cu trupa mea.

În primul rând țin să anunț hăiterii că sunt tipi care cântă mult mai aiurea decât mine, și unii din ei chiar nimeresc în note, dar oricum cântă ca din pulă fără coaie.

Muzica degradează, cred eu, muzica devine tot mai computerizată, atunci când electric poți să faci din căcat unt, dar totuși când se urcă în scenă și le mai sare câte ceva, vezi că de fapt nu au nimic în ei, sunt morți și luciul din ochii lor  e ca Lenin în mousoleu, mort,  dar încă cu pretenții.

Eu nu cânt, eu nu am voce sau chestii de genu, eu nu am tehnică sau mai știu eu ce, eu am suflet, eu știu că dacă urc în scenă intru în transă și uit, și-mi bag pula-n toți, doar în partenerii de scenă nu, ăsta-i un principiu, în rest eu ard, mie-mi place să ard în scenă, chiar dacă nu și în ochii celui care mă vede, nu toți cei care văd înțeleg ce văd în fața lor, dar eu nu fac muzică, muzica mă face pe mine să fiu cum sânt, eu sunt muzică atunci când o las să urle și să se zbată, asta dacă ai înțeles metafora.  Show e și în felul în care faci să se simtă scena sub picioarele tale.

Văd tot mai des în ultima perioadă vocaliști dulcișori care urcă în scenă și încep să țipe în note, țipătul întodeauna vine din gât, și uneori cranial, dar el de obicei falsează și încearcă să pară cât mai credibil în intuițiile sale. Mai ales că mulți vocaliști vorbesc aiurea limba în care vor să cânte.

Cum pula mea de dobitoc te apuci să cânți într-o limbă pe care nu o posezi?

Eu mă cac pe puștii care se screm să facă cover-uri abia deslușind engleza. Dacă nu te duce capu, cântă sub același acompaniament în română sau altă limbă, și nu încerca să copii un vocalist străin, n-ai să poți face asta niciodată, pentru că toți oamenii se simt diferit când cântă, și asta influiențează și sunetele care ies din ei.

Sau fă-l în felul tău, specific ție.

Mie nu-mi place muzica asta brutal și metalul și restu hard-ului, unde un tip flocos și bărbos de obicei, încearcă să zbiere, de fapt să strige sub un rist turbat de distorționat, e o chestie care nu vibrează, chiar dacă trezește ceva în melc și schimbă ritmul cardiac, e într-un final o muzică  care nu eliberează ci constrânge mai mult.

Nu-mi place nici muzica pop, în care se cântă veșnic pe aceleași octave și se face la final un țipăt din ăla care ar trebui să ne spună că omu cu microfon are voce, a țipa încă nu înseamnă nimic, chiar și a răcni fără carismă e inutil.

Punk-ul și Grange-ul sunt cel mai aproape de urlet, urletul fiind expresia cea mai sinceră a corpului uman, adică sunetul cel mai sincer pe care îl poate scoate o ființă vie, asta s regăsește în grange și punk, și uneori în muzica anilor 70-80.

Doar că aici intervine un factor foarte important, la care nu sunt atenți niciodată o mare parte din interpreții vii, e vorba de text.

Textul e foarte important, și aici consider că muzicienii din cultura sau subcultura hip-hop și rap (pentru că le separ) îi rup în mare parte pe cei din așazisul rock.

Deși azi toate genurile s-au combinat.

Iata dacă am putea pune un text bun, pentru că punk-ul tradus este o manea ieftină, de fapt dacă am putea urla un mesaj,oate am putea fi auziți, asta-i ceea ce fac eu cu trupa mea, sau încerc să fac.

Poezia și muzica trebuie să meargă la braț tot timpul, iar dacă nu poți face poezie și vrei să faci cover-uri, fă-l sincer și simplu, fără să copii redundant sensul piesei.

Tu ești mai prost decât cel pe care vrei să-l cânți, din siplu motiv că tu îi faci cover și nu el ție, adică el a scris un text care ține, iar tu abia ai învățat câteva acorduri la chitară.

Despre muzică voi mai vorbi.

De ce toți vor să fie artiști și nimeni tractorist?

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „muzică și mu zi că

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s