manifestul geniului mediocru

 

Am dispărut pe câteva zile bune.

Cum vă mai merge vouă?

Nu cred că cineva și-a pus întrebarea: de ce nu apare nimic pe blog?, sunt atâția bloggeri că nu cred că cineva îi numără. Trist. Poți să scrii pentru sute și să mori într-o zi fără ca cineva să observe asta. Trist dar adevărat.

Între timp am aflat că am oameni care mă urăsc, nu doar arta mea, ci faptul că, așa spun ei, m-am autoproclamat geniu.

Nu neg asta, dacă masturbează la gândul că mă pot scoate din sărite cu ceva trebuie să-i dezmăgesc, am atâta sarcasm și autoironie că vorbele lor sunt ca pietrele aruncate-n apă, doar cercuri pe câteva secunde.

Suntem o țară liberă, așa că fiecare are dreptul să-și spună părerea despre un produs sau altul.

Tot ce devine public are dreptul să fie criticat, iar eu respect orice părere, nu respect doar obrăznicia.

Prostia o iert, toți au boala prostiei, nu prostia-i penală, ci obrăznicia. Mai ales intelectualul obraznic, diferența dintre un gop obraznic și un intelectual obraznic e foarte simplă: primii când i-au bătaie scuipă tot felul de înjurături dar rămân până la capăt fără frică de sânge, intelectualul începe să plângă sau să apeleze la rațiune sau aleargă la câteva sute de metri distanță și te înjură de la colț.

Sigur că artistul și arta lui se contopesc și devin un întreg. Sigur că atunci când critici una atingi strunele alteia.

Sigur că faptul că ei te vorbesc pe tine și nu tu pe ei înseamnă deja foarte mult.

Sigur că la baza acestor hateri nu stă critica ci frustrările lor și invidia.

Eu sunt rezultatul legendei pe care o creez.

Pot ține piept oricui din cauza siguranței în ceea ce fac, dar dacă vor atenta la principiile și valorile mele personale, mă fut în tot altruizmul și legile atracției și bat câțiva indivizi.

Zic asta nu pentru că vreau să par dur, ci pentru că consider corect ca un bărbat să-și poată apăra cuvintele sale cu alte cuvinte, iar principiile și valorile chiar cu sânge dacă va ajunge la atâta.

I-aș bate de dragul show-ului. Și bătaie aș lua tot de dragul show-ului. Un artist trebuie periodic să provoace dispute.

Le dedic acest text lor pentru că n-am principii altruiste.

Asta cu: oferă și ți se va oferi!, e un căcat pe care îl mănâncă doar snobii și domnișoarele artistice pe la conferințe, atunci când trebuie să treacă la treabă sau să scoată ceva din buzunar, toți dau curul la gard și o fac pe jertfele.

Haterii mei sunt altruiști cu toții, iar eu nu-mi bag pula în altruism, din simplu motiv că o păstrez pentru femei, dar, în schimb, mă cac pe iluzia asta.

Mulți din ei n-au făcut nimic la viața lor, nimic ce poate fi numit ceva, sau fac ceva dar sunt marginalizați și necunoscuți, iar asta îi face supărați pe toți(ate) care răzbat, nu contează că e pop sau underground.

Îmi pare rău pentru ei și chiar puțin mi-e milă, îi înțeleg foarte bine pentru că și eu mă confrunt cu aceleași probleme, doar că diferența dintre noi este că eu nu am complexe de inferioritate, de aia nu-mi este rușine sau frică să zic că sunt un geniu.

Da, eu mă autoproclam GENIU.

Vor ei sau nu vor asta, eu sunt un tip înzestrat.

Cât tupeu poate să încapă într-un om?

Asta probabil se întreabă cei din voi care au complexul inferiorității înrădăcinat în mădulare.

Dar eu vă întreb: ce vă face să nu spuneți și voi așa?

Autoproclamați-vă și voi genii dacă vreți!

La urma urmei e doar un cuvânt.

Veți rămâne sau nu în istorie sau doar în mințile rudelor nu depinde de acest cuvânt, ci de felul în care vă trăiți viața.

Eu încerc să o trăiesc sincer. Sincer și corect.

Cineva apropiat mi-a spus ieri, când eram enervat pe niște eroi de pe facebook, că din secunda în care am ales drumul unei persoane publice oricând se vor găsi maniaci, sau, pur și simplu, deștepți care vor considera că au înțeles esența artelor și esteticul adevărului.

Sunt total de acord, doar că mi-ar face o mare plăcere dacă moldovenii ar înțelege că: de multe ori unele vedete de la televizor sunt rezultatul producătorilor, adică nu ei trebuie împroșcați cu ouă ci producătorii care îi fac din nimic de nimic, iar despre cei care vin în artă de unii singuri, cum o fac eu, să-i ia ca exeplu și să se construiască și ei dacă vor, la urma urmei orice marfă are un cumpărător.

Arta, trebuie să vă dezamăgesc aici, este marfă azi.

Azi, din păcate, cuvântul nu mai are valoarea pe care o avea înainte. Trist. Trist dar adevărat.

Azi un bărbat îi poate spune la o beție altui bărbat că este un pederast futut în cur iar a doua zi să uite, pe când înainte erai chemat la duel pentru o insultă mult mai minoră.

Atunci când spui GENIU trebuie să fii foarte responsabil de faptul că iei asupra ta o piatră de moară care te va fărâma dacă nu o argumetezi oricând și oricui.

Eu sunt foarte responsabil de fiecare creație pe care o fac publică și o pot apăra în orice clipă, că place sau nu asta e altă problemă, dar faptul că o fac sincer și responsabil îmi dă mie dreptul să spun asta.

Genialitatea cuiva trebuie citită printre rânduri.

Moldovanul este o fire fricoasă de aia nu prea are curajul să spună lucruri mari.

Nu sunt gelos pe alții care vor spune asta, doar că aș vrea să o poată demonstra.

Dacă lucrările mele au schimbat măcar un om, au făcut pe cineva să se simtă mai bine, au adus un mesaj celor care o rugumă, atunci nu văd de ce n-aș spune asta.

Iar eu știu sigur că sunt oameni care mă consideră o persoană înzestrată spiritual suficient pentru a transmite un mesaj.

Mesajul meu este foarte simplu: fiți sinceri în tot ce faceți.

Nașterea unui geniu e întodeauna moartea unui mediocru.

Arta s-a născut și a murit în saloane, dar totuși trebuie să știți că alături de indivizii pe care azi îi numiți genii mai erau și alții pe care cei genii îi considerau genii doar că unii au răzbătut iar alții nu.

Știți de ce?

Pentru că n-au ucis mediocrul din ei. Au rămas pradă propriilor frustrări și fobii. Mulți din ei au murit cu spumă la gură înjurându-i pe cei care aveau noroc să fie apreciați, dar aprecierea se muncește din greu, iar uneori prețul pentru ea este prea ridicat.

Gelozia și indiferența au ucis frumosul.

Eu azi la 25 am făcut ce n-au putut mulți să facă o întreagă viață și nu mă opresc aici, tocmai din pricina asta îmi asum responsabilitatea și curajul să mă autoproclam GENIU.

Indiferent de ce spun unii, chiar dacă mor azi muzica și poeziile mele, filmele și spectacolele mele, femeile și prietenii mei vor vorbi despre mine încă mulți ani.

Parazitul Proletar /Balade Bolnave /Doine Urbane /psychodelirium jazz /poezie potabilă /No Shagga / Drumul spre Tibet / etc. sunt copii mei, brendurile minții mele dacă vreți, atunci când spui asta deja recunoști că partea artistică nu poate fi pusă la îndoială.

Ceva ce vorbește mai mult decât scriu eu aici.

Asta e ceea ce contează cu adevărat.

Pe final aș vrea să le spun celor care nu mă plac să facă un club: cei care-și bagă pula în geniu!, iar eu promit să le dedic  texte care să le dea apă la moară, dar să fie sinceri și să nu treacă bariera personală, pentru că asta poate avea un final deloc amuzant, iar celor care mă urăsc ascuns, adică falșilor prieteni, le zic să-și pună îngrășăminte mediocrității lor.

 

 

P.S: asta cu: 99% muncă și 1% talent e căcat, să-i fuți ceva în față celui care-ți bagă asta-n bot, dragostea față de frumos, simțul întregului și libertatea spirituală se naște, restu-i meșteșug. Meșteșugul se educă la școală și se muncește din greu.

Nimeni nu te poate educa să plângi ascultând un requiem dacă te-ai născut fără urechi.

Și meșteșugu-i artă, dar nu meșteșugul dă naștere geniilor, genii nu au tehnică, analiștii și criticii crează tehnicile, pentru că ei ar vrea ca artistul absolut să cânte, să picteze, să joace, să scrie, să iubească cum ar face-o ei dacă ar putea.

Eu, Subsemnatul, mă autoproclam Geniu. Punct.

 

Anunțuri
Standard

7 gânduri despre „manifestul geniului mediocru

  1. Cît adevăr în aceste rînduri….
    Adevărul a pierit…
    Trist, dar adevărat.
    Demnitatea secolului XXI e îngropată în trecut.Astăzi mapamondul este cea mai favorabilă gazdă pentru superficialii roboți, care uneori pretind că se numesc oameni, îmbuibați cu rea credință, lașitate și inuman la toate cele trei mese ale zilei.
    p.s : O sursă inepuizabilă de adevăr și curaj acest blog.Punct!

  2. Elladaline zice:

    Sa traiesti pentru a fi un geniu, sau sa fii geniu pentru a trai in adevaratul sens al cuvintului… – e piatra filosofala aici. Fiecare dintre noi alege dintre cele 2. Decit sa rugumi zi de zi din visele goale despre genii, e mult mai sanatos sa fii unul :). Pentru mine e o revelatie sinceritatea ta de geniu si te citesc cu o curiozitate flaminda.

  3. spuse pe inteles.Altii de nu stiu sa se exprime tot asta retraiesc,exemplu social sanatos
    Fiece om e geniu in sinea sa insa cineva uita de asta ,altii toata viata nici n au aflat.
    Societatea saraca- este un termen care a fost folosit in orice secol,deoarece lumea e diferita ,este un grup de oameni care numesc pe altii saraci ,sau bogati ,prosti ,destepti ,intelectuali,si primesc placere de la spalatul oaselor -e un fenomen social sanatos
    Asta facem si noi -unii pentru a fi acceptati altii pentru a crea o perspectiva de a face bani,altul pur ca nu vrea la moment sa se ocupe de altceva,sau nu stie sa faca altceva
    Generalizez doar pentru ca sa aduc aminte ca Vorba se duce in Vint dar Fapta lasa urme >>>> Versu-i vers ,da proza-i proza si cu asta nu faci nimic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s